Desprindere

Golită de durere, scăpată de tristețea De-a mă gândi la tine în fiecare zi, Primesc din nou puterea să văd chiar frumusețea Să fiu ceea ce sunt, ce nu am mai putut fi. Tu mi-ai oprit și pulsul, nu mi-ai lăsat nimic Ai luat din mine și forța și voința Și ai făcut din ele un lucru-atât de mic, Încât puteam să-mi neg până și existența. Ești ca un trăsnet sau ca un blestem, Distrugi orice minune pe care o atingi, Nu vreau în viață nicicând să mă mai tem, Nu vreau trăirea, nicicând să mi-o mai stingi. De ceară-ți este sufletul și crezul Și deci, topite-s ca o lumânare, Dacă-ai putea primi din nou botezul, Ai mai avea o șansă în lumea trecătoare. Dar nu mai crezi, credința ți-e străină, Străină ți-e iubirea, străină ți-e iertarea, De te-ai putea naște din nou din tină, Ai mai putea primi și binecuvântarea. Nu-mi ești străin și nu îmi ești dușman, Porunca este de a-i iubi pe toți. Dar ca să pierzi iubirea, s-o irosești în van E-un lucru neiertat; tu fă-o, dacă poți! Eu am primit puterea să văd iar frumusețea, Să fiu ceea ce sunt, ce n-am mai putut fi. Golită-s de durere, scăpată de tristețea, De-a mă gândi la tine în fiecare zi.