valentin rar

Mă mai urăști cu patimă, deși Am paravan solid o altă ură Născută din blestem și rocă dură, Ce-mi apără durerea de a fi. Mă mai alungi in nicăieri, deși Am scut de ganduri mii,

N-am poezii în suflet , am doar verzui și negru, Și-albastru rece-tundră cu scrâșnete de ură Nu sunt nici sfânt, nici cast, nici bun și nici integru Iar drumul meu e singur și presărat cu

Cumva, nu neapărat într-un fel Anume, mă întreb ca Orice om curios din lumea Asta dacă Dacă... Dacă s-ar putea să-mi recapăt dreptul de a Dreptul de a-mi fi citite Poeziile. ?

Þi-aș spune, iubito, să vii Să-ți dau infinituri de stele Și sufletul meu printre ele Dar tu, draga mea, să nu știi. Þi-aș spune, iubito, să stai Să-inoti în oceane rebele Născute din visele

Prind câini sălbatici și-i strecor În visul tău cu umeri goi Privesc mirat un trist decor, Visez ciudat, din doi în doi Iar câinii mei sălbatici mor În visul tău, și lacrimi curg Se sparg de

Animalul din mine nu privește în jos Spre pământul șăgalnic deschis, ce m-așteaptă Cub de aer și sunet decupat grandios De groparul neutru cu privire-nțeleaptă. Animalul din mine nu privește în