Poezie
Autoportret
1 min lectură·
Mediu
N-am poezii în suflet , am doar verzui și negru,
Și-albastru rece-tundră cu scrâșnete de ură
Nu sunt nici sfânt, nici cast, nici bun și nici integru
Iar drumul meu e singur și presărat cu zgură.
Nu caut împăcare, nu iert, nu chem aproape
Din sfera-mi caldă încă nu vreau să ies afară
Sunt orb plutind ferice pe-a cerurilor ape
Nu-mi trebuie nici vâsle, nu-mi trebuie nici scară.
Sunt doar un gând, iar gândul nepăsător sau trist e
Cautând să-și împlinească menirea nenăscută
Colind Eternitatea, schimb mii și mii de piste
Doar când și când mă-mpiedic de-o lacrimă pierdută
Pierdută… sau ascunsă, ori mai degrab’ uitată
Spre a nu fi vreodată prilej de poticnire…
Și iar plutesc prin stele, la fel ca niciodată
Izvor secat de lacrimi, apus cuprins de-orbire…
001488
0