Poezie
Adagio, eu
1 min lectură·
Mediu
Vom vedea de-i târziu sau devreme; oricum
Suntem drumuri urmând o visare de drum
Suntem fire de gânduri, suntem glas de povești
Confundăm definiții: oare sunt?... oare ești?...
Oare suntem?... de-i “da”, de ce suntem hoinari?
De ce ramuri de gânduri ne mențin solitari?
De ce, ‘n loc să fugim spre un cosmic sărut
Preferăm să visăm, cu picioare de lut
Și cu aripi de vânt, prea firave de zbor
Care pot ridica doar un gând, sau un dor?
Chiar și lacrima albă și pură-i prea grea
Pentru aripi de vânt? Nu o știm… vom vedea…
E prea grea, alright.
001.621
0