Poezie
Doar mama
1 min lectură·
Mediu
ochii morților s-au întors
pânda lor s-a transformat
în dangăte desperecheate
uscăciunea lor
spintecă ordinea culorilor
groparii nu mai împart odihnă
mi-am vândut degetele
mi-am vândut saliva
ca să pot scrie acest poem
am lăsat să-l citească mai întâi animalele
orașul este o cușcă o groapă comună
în care lucrurile se grăbesc
nimbul fiecărei secunde este rostogolit
de un Dumnezeu prea grăbit
aseară s-au ciocnit două continente
și strigătul lor
mi-a străpuns respirarea
ajungând în veșnicie
dar ori de câte ori
mă întorc în labirint să-mi culc umbrele
doar mama mă așteaptă uitată
îmi mângâie prelung fiecare tăcere
chiar dacă palmele ei au murit demult
043027
0

orfanul își cată-alinare sub mângâierea
palmelor mamei renăscând lumea curată
cândva în viața lui de copil