Pe partea tocită a vieții

Pe partea vieții, tocită și uzată de frecările oamenilor de suprafața alunecoasă a ei, adevărurile au devenit mult prea strâmte și incomode, nu mai încap în spațiul rațiunii și dezvăluirea lor provoacă idiosincrazii existențiale, de aceea unii se strecoară pe partea cealaltă a vieții, ce are elemente inedite, imprevizibile, însă atrăgătoare, căci în imanența ei strălucește nemurirea, însă cei mai mulți nu pot trece, nu se pot desprinde de efemerul și finitudinea vâscoase, de care stă aglutinată ființa având alergie la nou și schimbare.
Prin poezia ta, am sărit de pe partea tocită a vieții pe cealaltă parte, esoterică, a existenței.

chiar culorile poeziei ne pot oferi refugiul de care faci referire Razvan.Lumea inconjuratoare este exact cum o descrii tu, superficialitatea si nonvaloarea ne asalteaza continuu. Hai sa ne bucuram ca suntem printre putinii care ne putem strecura in taramul esoteric, dupa cum spui, al trairii lirice. M-ai incantat enorm cu dizertatia ta existentiala...multumesc ca ai facut-o vizavi de textul meu!