Ungureanu Luigi

Mie însumi Azi: Nu pot rămâne-nchis în mine însumi, Nu pot hrănii prezentul cu trecuturi, Nu pot să scot liricul din mine, Mâine: Nu pot golii întregul trup de

Mult regretatul unanim simbol Mult regretatul unanim simbol Înflorește viața pe care-o înflorim, Cu zile dulci, de aur, pe care le trăim, Cu nopți pline de vise, vrăjiți de

și plouă... peste sufletul meu cu picături reci de ploaie, și nu ar fi pentru prima dată când se întâmplă asta, data trecută a plouat atât de tare, încât sufletul meu s-a

Iubire în stil medieval Sunt sclavul întemnițat iubirii tale, În reședința noastră nu există legi Pe care le-au uitat secole-ntregi, Fără ofrande și fără sarsanale. Noi ne iubim în stil

Drum inchis Drum închis deschide-mi cumplitul cer, plin de amărăciune și de neființă, sunt răpus de un cumplit gând efemer, inducând în mine un val de suferință. Drum

Dintre comorile vieții ești, tu, iubita mea Dintre comorile vieții ești, tu, iubita mea, Fără tine focul lăuntric, nu poate rezista Sunt un vulcan activ, plin de magmă grea, Topeștemă-n oceanul

Iubiri paradisiace Trăim în noi vremuri paradisiace Pline de de iubiri, însuflețite cu iubire, Sunt vremuri și timpuri atroce, Pline de extaz cu desăvârșire. Tu,

Sfârșit Iubire astenică, molipsitoare, Ai sărăcit bolnăviciosul trup De tine fug să nu-ți mai dau crezare Îmbrăcat în lup. Iubire plină de răni în suferință Îți rup aripile

Lumea luminii Lumea luminii talazul și-a pus Să cânte poetul celebra redută, Tăcută și mută-n surdină ascultă, Lumea luminii traiește nespus Ca un apel după glasul expus, Al poetului muribund

Sunt în mine Într-un exil de aripi vântul zboară deasupra capului, zâmbește puternic a primăvară, încearcă în zadar să mă zboare, să mă decime într-un neant nepăsător de

1989 în derivă Un vânt nemaiîntâlnit până acum Plânge o mare de oameni în derivă, În timp ce unii nu pot să-l găsească Cu siguranță, alții, nici nu vor să-l caute. Ajuns la cumpăna anilor

În sufletul meu este haos În sufletul meu este haos, În trupul meu nu mai spun Câte războaie am dus Cu mine însumi. Și am ajuns la concluzia: Că va fi pace peste trup și suflet Doar

Vis Te caută-n vis și poveste Sunetul de flaut Zbuciumat el este, Căci nu te-a găsit Și nu te găsește. Dintr-un plâns răbufnit De cântec el nu se oprește.

Imaculata concepțiune Inimi imaculate, albe, nepătate De sângele crud al destinului infantil, De iubiri foarte îndepărtate Pe care trupul pueril, Al omului de rând Nu le va

Scrisoare Draga mea doamnă, frumoasă și tristă, Citeste o carte cu ochii-n batistă, Și vezi adevărul, dacă există, Căci totul e-n ea și-n ea toți insistă Să-și facă o viață

Legământ Chiar dacă plec, Să faci ceva, Să iubești ce îți va da Și îți arată inima. Bucură-te acum de viață! Căci mai târziu, E prea târziu Și nu poți să îi faci

Scrie! Scrie! Scrie! Încet, dar scrie Un fragment de poezie, Care-n viață o să fie O haină sfîântă, aurie, Cusută-n viață dintr-o ie. Nu ai parte, Dar ai carte,

Regres în armonie Lasă-mi trupul să bată Regres în armonie, Suflarea mea și toată Durerea să îmi fie În abis aruncată Să nu mă mai sfâșie. Lasă-mi secunda toată

În umbra vechiului parfum În umbra vechiului parfum, trecutul meu trist, fără glas, a fost tot ce mi-a rămas prezentul l-am golit acum de viitorul stins și ars. Ca

Amorul artei Amorul artei mele pentru poezie Și asta din dorința mea pentru a scrie, Tot ce mișcă-n lumea asta vie, Trecutul unui om într-o sclavie, Cuprins de valuri

Ruga unei cărți Citește-mă, te rog, aparte Și șterge-mi paginile mele prăfuite. Te rog, de mine să-ți aduci aminte. Nu sunt un hoț care te minte, Sau o măsea în jurul

Nostalgia sufletului răpus de aceeași nebunie de vânt, sufletul nocturn, fără repaus, caută în sine supremul legământ să-l sfințească, să nu-l lase-n haos. pe cărarea

Noi Noi, în noi ne naștem noi Dezbrăcați și goi, Fără picul de noroi, Aruncat din voi. Noi, în noi am vrea să fim Ochi de țintirim, Să studiem, să nu ne oprim