Poezie
1989 în derivă
1 min lectură·
Mediu
1989 în derivă
Un vânt nemaiîntâlnit până acum
Plânge o mare de oameni în derivă,
În timp ce unii nu pot să-l găsească
Cu siguranță, alții, nici nu vor să-l caute.
Ajuns la cumpăna anilor dintre prezent și viitor
Săracul vânt își suflecă haina deja obosită,
În timp ce unii nu știu nici ce întrebări să-i mai pună
Cu siguranță alții nu vor să-l întrebe nimic.
Murind, ca un gladiator plin de viață în versuri
Vântul își recunoaște vinovăția, în viața de apoi,
În timp ce unii nu știu cât de mult să spună adevărul
Cu siguranță alții nu știu unde să-și ascundă minciuna.
Și-ncepe judecata
Vântul recunoaște:
Numărul victimelor insurecției din 89 se ridică la 1166,
În timp ce alții neștiind cum să idenficie mai rapid
Numele și cauzele morții,
Cu sigranță alții susțin că teroriștii ne impușcă și acum
Cu gloanțe oarbe și mincinoase evitând adevărul.
Să vă fie rușine!
Noi nu am murit pentru minciunile voastre,
Noi am murit pentru viitorul copiilor noștrii
Chiar dacă la rândul nostru suntem și noi copii,
Și morți ne vom lupta aflând adevărul,
Scriind pe cavou nostru cu litere de ciară
Nume celor vinovați...
001.573
0