Ungureanu Luigi

Si astă seară plouă! Și astă seară plouă, peste noi, cu regrete Din piscul abisal, al cerului uman Si plouă ne-ncetat dar fără sentimente, Când prea ne aruncă, viața, în crud și în

Iar a venit toamana și iar îmi plâng copacii tremurați Iar a venit toamana și iar îmi plâng copacii tremurați Și dezveliți de frunze moarte și înghețați de brumă. Dar ei, creduli mai speră, că

Iubesc Iubesc, frumuseța ochilor tăi Atunci când privesc îndelung spre mine, Răstălmăcind o nouă poveste de iubire Intens conectată unor altfel de idei. Dar vremea asta

lui Radu Gyr Mai este mult, Doamne, până la cer? Când îngerii Tăi caută cuvinte ascunse-n rime Și-ntru-un atent veghează neprătrunsul ager, Când tandru își

Cu mult îmi ești mai dragă, în fiecare care zi, Încât nu pot să stau, nevăzâdu-ți ochiim Și atunci când îi revăd, privrea mea va ști Subtil să-și țină pași, în prisma de-a zâmbi. Cu mult îmi

Încercând să-mi mențin ritmul alambicat într-un nou eșalon, de noi rime, constat cum sunt executat pe eșafod de mulțime. Ritmul melancolic îmi tremură cadențat încercând fragmentat să exprime

Întrea real și abstract Contemplez, Realități inumane Din mine. Succint, mă divag Ca un punct insensibil, Căutându-mi plânsul La poalele zidului Kotel. Și am găsit, în cele din urmă

Versul alb Versul alb, imaculat, fără reflexii în fum va stabilii hotarul peste mine, plin de scrum. Nu sunt nici așa cum a vrut să fie alb-lăptos peste poezie. Am încercat treptat, să fiu un

Imperfecțiunea de a fi Iubește-mă cu tăgadă, iubește-mă ne-ncetat, iubește-mă unduios! Timpul acesta frumos, nu mi-a fost niciodată de folos. În timpul în care mă iubeai, eu mă indoiam de

În lumina zilei care a trecut În lumina zilei care a trecut Au râmas doar amintiri frumoase Despre necunoscut... Iar o animatore, de suflete goale, Mă descoase din toate prohaburile

Iubire inefabilă exiști Iubire inefabilă exiști dar eu nu te pot exprima în cuvinte. Sunt un stingher sinistru între pesimiști, iar rolul optimist mă bate și mă

Eul imperfect Viața fără un pic de paroxism, ne umple de scandaluri, de eufemism. Și eul arbitrar in ritmul său alert atinge infinitul. Nu poate fii perfect. Doar minți complet

Revenire Am uitat de primăveri verzi, în cruntă mântuire Am uitat de sfinte veri, cu cireși copți într-o neștire, De când m-am așezat la masă îndreptând robustul scris Firul de

Crăciun Fericit! Azi s-a născut în zare, o stea căzătoare Călatorind cu grabă, înspre infinit Eu vă doresc din suflet pentru fiecare: Sărbători Fericite! Crăciun Fericit! Viață bogată-n

În obscuritatea gândului În obscuritatea gândului, versul, își vede sfârșită nașterea ca și cum nu ar fi existat până atunci. Împietrit, într-un cimitir al minții poetului acesta așteaptă

Sunt tot prea tânăr ca să-mi culeg răsplata Același fluier Îmi eclipsează soarta Mă face crud,necopt, prea înverzit, Sunt tot prea tânăr ca să-mi culeg răsplata Și fluier peste lume cu glas

Bat vânturi Si eu mă simt singur într-un poem Conceput pentru adevăr si dreptate, Prin care pe voi cititorilor vă chem Să acoperiți golul plin de singurătate. Sunt trist cum nu am fost

Iubire scrisă pe flori de indigo Iubire scrisă pe flori de indigo Ne-o amintim cu drag în fiecare zi, Și dinspre miazănoapte și dinspre miazăzi, Când ne iubim pe flori de indigo. Și multe au

Cântec despre noi Lasă-mă să-ți cânt despre inimă, despre trup. Despre felul în care noi ne-am cunoscut, în trecut. Despre felul în care eu am decis să lupt, înțelept pentru a te putea

Ninși Lasă-mi trupul meu alb, plin de culoare albă s-alerge după tine, prin munții de zăpadă, să strige-n gura mare atunci când eu te-am prins cu bratele amândouă, plin de

Iubire cu da și nu Să îmi spui da, de azi încolo, mă vei iubii numai cu nu Încremenit gându-ți vorbește, amăgindu-mi sufletul. Să îmi spui da, de azi încolo, mă vei iubii numai cu da Creol,

Să-ți fiu monedă drept consum Pe unde vii, pe unde treci Cu timpuri peste umeri reci, Oare vom fi la fel pe veci Să nu fim sclavi, să fim pareci? Pe unde vii, pe unde treci Tu ban,

La pas Trăiesc viața ca un impas, dragostea se lasă mută durerea nu mă mai ascultă, iar eu mențin același pas. Trăiesc viața ca un impas luminez lumii lumină lucitoare, cu raze