Ungur Corina

Bună! Da, ție mă adresez. Știu că ești mirat de îndrăzneala mea. Până acuma m-am sfiit, mi-a fost teamă să-ți spun că mă doare, dar nu mai suport să te văd cum te distrugi. Mi-e milă de tine.

Emoție. Sentiment. O pată de culoare. Fărâmă de gânduri. Mătase albă. Iertare. Propria-mi suflare. Speranță. Oroare. Mister. Judecată. Moarte. Mirare. Nu. De ce? Mai

Să te lași dusă de Un val de iubire pe Marea fricoasa, petale umede, Să te lași beată, lași, te. Lasăte îmbătată cu Atâta dragoste încât să nu, Să nu-ți mai dai seama, nu, Că ești în brațele

Acum e ca și un cămin de bătrâni, uni mor, Iar atunci vin alții în locul lor. Așa e grupul nostru, te întorci acolo după câțiva ani și ți se spune “au mai rămas numa vreo 2 dintre cei

I. Totul a început într-o seara târzie, Cu un buton, sau mai multe, O îmbrățișare care n-a fost să fie. Amestecate în culori electronice, Cuvintele se pierdeau pe ecran, Te credeai un prinț

Simt cum mă îndepartează Cu o privirea mă ingheață Cum plec mă veghează Să nu las cumva o ață Să pot găsi drumul înapoi Sau să mai visez cumva în doi Nu cumva să mai sper la fericire În

fiu de nori fiu de ploi ce în raz-ai răsărit vi pe pământ moale,noroi cu un crin ocrotit mi-l dai... mă uit la tin\' frunzoasă te tai... în două c-o iubire păcătoasă. fiu de nea și fiu de

Da, a sosit și ceasul În care luminițele alea mici de pe Chestia aia mare și neagră se aprind În care mai vezi câte un străin cu Chestia aia de sticlă, amețit, mergând pe stradă În care trebuie

Un rând de petale moarte Aruncate pe jos, călcate în picioare O resuscitare și talpa va mai călca din nou Dar pe ele cine le mai poate resuscita? Și tot ce rămâne în urmă e Parfumul de pe talpa

Nu, mulțumesc domnilor Nu doresc să vă mai deranjez De la evitabilele războaie Pe care cu încăpățânare le duceți. Nu, multumesc fraților Vroiam să vă comunic doar Un ultim salut prietenilor, O

Nu mai vreau să aud Sunetele din acea lume, Nu căutam o lume de orbi Cu un singur drum ud; O mută să fiu într-o lume anume Să nu mai simt, Acel trandafir insipid să-l mai alint. O lume

Noapte cu ploaie și lună plină Gheața se izbește de geam Din întunericul și fulgerul ce tu-l prefaci Se ridică demonul neființelor Cu nouă brațe și 33 de mii de ochi Ca o umbră întunecata se

În neantul naturii mă prefac, În oglinda nebuloaselor Îmi arunc necanonul, Și încerc să nu tac. Privesc, dar nu o fac, Mă supun neoamenilor, Admir necroza conului, Și încerc să nu

Atunci pot să cad lin ca o frunză Pe pământul moale de o va face Mă va îmbrațișa ca pe o muză Mă va înveli cu o pătură de ace. O va chema pe cea dintâi, Calliope, și va scrie acțiunea pe

Știu că-ți place, de fiecare dată Îmi absorbi fericirea în tine Mă lași rece, dar e bine Mă vezi zâmbind, mă crezi onorată Mă arunci pe fundul mării Mă îneci în păcate, inundate De amintiri

E frumos să trăiești Alături de povești Dar și poveștile Mor câteodata E frig, dar porțile Se închid de fiecare dată Visând asupra unei stele Vânezi vraja. Asta-i tot.Dansezi cu ele Te

Da recunosc, am fugit Am incercat sa ajung departe E greu cand te urmareste Si te pandeste Prinde momentul si sare Pe tine si te musca E pacat pentru ca doare Dar apoi vin restu si Te

Plecarea a fost atât de grea Încât mi-a stors toată umbra A fost așa de rece și de udă Încât mi-a sfărâmat și ultima penumbră Dar plecarea n-a fost a mea A fost a cuvintelor mele,

Și astepți nerăbdător în fața ecranului Astepți ca pixelii să-și schimbe culorile Să formeze niște litere ordonate într-un răspuns Aștepți să-ți răspund, să-ți zic că te iubesc Dar apoi îți lași

Și toate acele gânduri Rostite frumos, Atâtea clipe,nenumărate rânduri Privindu-te curios, Vor mai fi după ce vom pleca, Din basmul fermecător? Aceste sentimente se vor mai mișca Plantate în

E un lucru scris în fapte și acțiuni, concis. E un lucru umblat Pierdut, neînsemnat dar căutat. E un lucru crud, Dar asta a fost demult. E un fel de lucru ud, Un lucru sec dar cult. O

Din două, o iubire moare Din trei, apune un soare Eu am murit, Tu mori în continuare. A iubi, un lucru pătimit Invidiat,și totuși negreșit. A citi un suflet e un dar Cum darul de pe mare îi

Din nimicul pe care îl am Fac un mare O umbră de fericire, un calm, O umbră fără soare. Misterul îl încurc, Apun stelele deabea în amurg, Răsar soarele în dimineața nopții, Întorc totul pe