Ungur Corina

Noapte cu ploaie și lună plină Gheața se izbește de geam Din întunericul și fulgerul ce tu-l prefaci Se ridică demonul neființelor Cu nouă brațe și 33 de mii de ochi Ca o umbră întunecata se

Plecarea a fost atât de grea Încât mi-a stors toată umbra A fost așa de rece și de udă Încât mi-a sfărâmat și ultima penumbră Dar plecarea n-a fost a mea A fost a cuvintelor mele,

Știu că-ți place, de fiecare dată Îmi absorbi fericirea în tine Mă lași rece, dar e bine Mă vezi zâmbind, mă crezi onorată Mă arunci pe fundul mării Mă îneci în păcate, inundate De amintiri

Ai visat atât la el Și acum s-a împlinit Iți placea atât de mult Era nemaipomenit. Venea cand nu te așteptai Și-l priveai cu mândrie Cu ochi mari în față-i rămâneai Și zbierai de

Și pentru tot ce-a trecut Și pentru tot ce-am făcut Să-mi ierți doar un lucru Faptul că te-am crezut! Și pentru tot ce va fi Și pentru tot ce va veni O sa-ți iert un singur lucru Faptul că

Nu, mulțumesc domnilor Nu doresc să vă mai deranjez De la evitabilele războaie Pe care cu încăpățânare le duceți. Nu, multumesc fraților Vroiam să vă comunic doar Un ultim salut prietenilor, O

Umbra palidă, A ceea ce-a fost Cândva, un lucru mare Atunci, cândva Te sacrificai, lăcrimai Ca să-l obții După care mureai În lanțuri legat Dar totuși neobservat Încă il faceai Te

Oh Doamne, cât am obosit Dar n-am unde N-am cui Nu-i nimeni. Când îi văd pe alții Cât sunt de fericiți Dar pentru mine nu există Nu-i nimeni. Vreau și eu să simt Să simt ceva frumos Dar

Da, a sosit și ceasul În care luminițele alea mici de pe Chestia aia mare și neagră se aprind În care mai vezi câte un străin cu Chestia aia de sticlă, amețit, mergând pe stradă În care trebuie

Și toate acele gânduri Rostite frumos, Atâtea clipe,nenumărate rânduri Privindu-te curios, Vor mai fi după ce vom pleca, Din basmul fermecător? Aceste sentimente se vor mai mișca Plantate în

E frumos să trăiești Alături de povești Dar și poveștile Mor câteodata E frig, dar porțile Se închid de fiecare dată Visând asupra unei stele Vânezi vraja. Asta-i tot.Dansezi cu ele Te

Stau si ascult cum cade ploaia În timp ce mi se umple odaia Frica raspandită , fericirea nimicită Iar bezna e singura privită Am vazut prea multe Ca sa mai mint ceva Amintiri fară putere a

Atâtea cuvinte Atât de puține de spus Atâtea șoapte Doar tăcerii ii ești supus Te crezi singur undeva Dar nu ești Pentru că mai vine cineva Cineva sau ceva nespus Nu știi cine e Dar tot ii

Și când te gandești La ce visez De mine te ferești Cand meditez Doar un gand, o fulgerare Te poate omorâ, oare Și-ți vezi sufletul cum moare O moarte infiorătoare Și privești lucrul din

O melodie, m-am liniștit O amintire, am zâmbit Un prieten, o lumină Timpul, eternitatea divină. Și atunci când asculți, Melodia ce te face să zâmbesti Te gândesti la lumină Și observi

In chiloți, bustieră si cămașă În sandale fac paradă Epilez patura cu eucoplast În timp ce las becu să ardă E seară, beau cafea Cu inima cănii in cap Mă uit la pătura mea Și-mi amintesc

De ce nu putem da timpul înapoi Să fim iar oamenii aceia goi Dezbrăcați de pată și noroi Să fim doar noi. Oamenii de altă data Ce nuu se gândeau la viitor Trăiau doar in prezent Și nu le

Mă înec în lacrimi Pe față le simt ca niște spini Parcă ar fi niște picături A șarpelui venin. Nu mai pot, nu mai suport Crucea ce mio port Pare atât de grea Si soarta atât de rea. Dar nu

I. Totul a început într-o seara târzie, Cu un buton, sau mai multe, O îmbrățișare care n-a fost să fie. Amestecate în culori electronice, Cuvintele se pierdeau pe ecran, Te credeai un prinț

Da recunosc, am fugit Am incercat sa ajung departe E greu cand te urmareste Si te pandeste Prinde momentul si sare Pe tine si te musca E pacat pentru ca doare Dar apoi vin restu si Te

Acum e ca și un cămin de bătrâni, uni mor, Iar atunci vin alții în locul lor. Așa e grupul nostru, te întorci acolo după câțiva ani și ți se spune “au mai rămas numa vreo 2 dintre cei

Simt cum mă îndepartează Cu o privirea mă ingheață Cum plec mă veghează Să nu las cumva o ață Să pot găsi drumul înapoi Sau să mai visez cumva în doi Nu cumva să mai sper la fericire În