Înmormântare
Emoție. Sentiment. O pată de culoare. Fărâmă de gânduri. Mătase albă. Iertare. Propria-mi suflare. Speranță. Oroare. Mister. Judecată. Moarte. Mirare. Nu. De ce? Mai
Poezie cu titlu
Să te lași dusă de Un val de iubire pe Marea fricoasa, petale umede, Să te lași beată, lași, te. Lasăte îmbătată cu Atâta dragoste încât să nu, Să nu-ți mai dai seama, nu, Că ești în brațele
Mătase albă
Acum e ca și un cămin de bătrâni, uni mor, Iar atunci vin alții în locul lor. Așa e grupul nostru, te întorci acolo după câțiva ani și ți se spune “au mai rămas numa vreo 2 dintre cei
Mireasa lui
Simt cum mă îndepartează Cu o privirea mă ingheață Cum plec mă veghează Să nu las cumva o ață Să pot găsi drumul înapoi Sau să mai visez cumva în doi Nu cumva să mai sper la fericire În
poezie fara titlu
fiu de nori fiu de ploi ce în raz-ai răsărit vi pe pământ moale,noroi cu un crin ocrotit mi-l dai... mă uit la tin\' frunzoasă te tai... în două c-o iubire păcătoasă. fiu de nea și fiu de
Cei care...
Da, a sosit și ceasul În care luminițele alea mici de pe Chestia aia mare și neagră se aprind În care mai vezi câte un străin cu Chestia aia de sticlă, amețit, mergând pe stradă În care trebuie
Iertare
Un rând de petale moarte Aruncate pe jos, călcate în picioare O resuscitare și talpa va mai călca din nou Dar pe ele cine le mai poate resuscita? Și tot ce rămâne în urmă e Parfumul de pe talpa
Nu, multumesc.
Nu, mulțumesc domnilor Nu doresc să vă mai deranjez De la evitabilele războaie Pe care cu încăpățânare le duceți. Nu, multumesc fraților Vroiam să vă comunic doar Un ultim salut prietenilor, O
Lumea ta
Nu mai vreau să aud Sunetele din acea lume, Nu căutam o lume de orbi Cu un singur drum ud; O mută să fiu într-o lume anume Să nu mai simt, Acel trandafir insipid să-l mai alint. O lume
Utopia unui demon
Noapte cu ploaie și lună plină Gheața se izbește de geam Din întunericul și fulgerul ce tu-l prefaci Se ridică demonul neființelor Cu nouă brațe și 33 de mii de ochi Ca o umbră întunecata se
Tac
În neantul naturii mă prefac, În oglinda nebuloaselor Îmi arunc necanonul, Și încerc să nu tac. Privesc, dar nu o fac, Mă supun neoamenilor, Admir necroza conului, Și încerc să nu
O muza
Atunci pot să cad lin ca o frunză Pe pământul moale de o va face Mă va îmbrațișa ca pe o muză Mă va înveli cu o pătură de ace. O va chema pe cea dintâi, Calliope, și va scrie acțiunea pe
Tacere.
Știu că-ți place, de fiecare dată Îmi absorbi fericirea în tine Mă lași rece, dar e bine Mă vezi zâmbind, mă crezi onorată Mă arunci pe fundul mării Mă îneci în păcate, inundate De amintiri
Cu ce drept?
Intri pe mine și-mi spui Că nu i-a păsat că I-ai dat un desen Colorat în sentiment. Eu ți-am dat o viață Cusută cu iubire ca ață Și ai spus doar \"Da, a fost drăguț\" Dar nu-i poți da Unui
Joc necinstit
E frumos să trăiești Alături de povești Dar și poveștile Mor câteodata E frig, dar porțile Se închid de fiecare dată Visând asupra unei stele Vânezi vraja. Asta-i tot.Dansezi cu ele Te
Dor in abis
Da recunosc, am fugit Am incercat sa ajung departe E greu cand te urmareste Si te pandeste Prinde momentul si sare Pe tine si te musca E pacat pentru ca doare Dar apoi vin restu si Te
Amintirea
Plecarea a fost atât de grea Încât mi-a stors toată umbra A fost așa de rece și de udă Încât mi-a sfărâmat și ultima penumbră Dar plecarea n-a fost a mea A fost a cuvintelor mele,
Relatie dintre pixeli
Și astepți nerăbdător în fața ecranului Astepți ca pixelii să-și schimbe culorile Să formeze niște litere ordonate într-un răspuns Aștepți să-ți răspund, să-ți zic că te iubesc Dar apoi îți lași
Iubire in apus de soare.
Și toate acele gânduri Rostite frumos, Atâtea clipe,nenumărate rânduri Privindu-te curios, Vor mai fi după ce vom pleca, Din basmul fermecător? Aceste sentimente se vor mai mișca Plantate în
Un lucru
E un lucru scris în fapte și acțiuni, concis. E un lucru umblat Pierdut, neînsemnat dar căutat. E un lucru crud, Dar asta a fost demult. E un fel de lucru ud, Un lucru sec dar cult. O
Din doua una apoi trei
Din două, o iubire moare Din trei, apune un soare Eu am murit, Tu mori în continuare. A iubi, un lucru pătimit Invidiat,și totuși negreșit. A citi un suflet e un dar Cum darul de pe mare îi
Visare
Din nimicul pe care îl am Fac un mare O umbră de fericire, un calm, O umbră fără soare. Misterul îl încurc, Apun stelele deabea în amurg, Răsar soarele în dimineața nopții, Întorc totul pe
Visul
Cade, cade, cade Îți pui obrazul pe o parte Sărată se pierde într-o mie O absoarbe, tu privești Te uiți în stânga, gândești Mereu cineva ți-o distruge Același cineva mereu, apoi fuge Nu mai ai
Doar o alta zi cu ploaie
Strânse pumnul Ar fi vrut să prindă momentul Dar acum ea a plecat Și iubirea i-a luat. A rămas singur în întuneric Peste tot e ud Pe strazi nimeni nu mai e Simte că se duce la fund. Îi
Scuzele mele
Scuzele mele pentru cei ce i-am rănit Dar n-am mai putut și am pornit Gelozie, invidie, ură, v-am orbit Și totuși nu uitați că v-am iubit!
Credinta...?
Umbra palidă, A ceea ce-a fost Cândva, un lucru mare Atunci, cândva Te sacrificai, lăcrimai Ca să-l obții După care mureai În lanțuri legat Dar totuși neobservat Încă il faceai Te
Aceiasi ochi verzi
Sărută-mă și vezi Acei ochi verzi Pe care n-ai Să-i mai privești Să-i mai amăgești Aceiași ochi verzi Ce te-au privit lung Când tu râdeai Iar ei lăcrimau Dar tu nu observai. Iar acum,
O poveste
Atâtea cuvinte Atât de puține de spus Atâtea șoapte Doar tăcerii ii ești supus Te crezi singur undeva Dar nu ești Pentru că mai vine cineva Cineva sau ceva nespus Nu știi cine e Dar tot ii
Era un vis...
Ai visat atât la el Și acum s-a împlinit Iți placea atât de mult Era nemaipomenit. Venea cand nu te așteptai Și-l priveai cu mândrie Cu ochi mari în față-i rămâneai Și zbierai de
Egoism
Până și în fața lucrurilor noi Sunteți plini doar de voi Și vă vreți fericirea înapoi Dar no primiți nici mai apoi Credeți că nu vă e deloc bine Că sunteți nefericiți, da\' in fine Vă
Pacat
Linia nu e trasă Prea multe carți pe masă Observi orice defect Pentru că nici tu nu ești perfect. Te uiți la ea, n-o cunoști Atunci de unde știi ce păcat are? Te dai mare că știi Și mai urli
A plecat
Pașii se pierd în ceața și se întreabă Oare nu sunt pașii ei? Dar nu poate să vadă Ea a plecat demult; nu, nu pot fi! Timpul i-a șters pașii, și sfâșiat inima in mi si mii. Dar oare n-a mai
Nu s-a intamplat nimic
E așa de sec Nu s-a mai întamplat nimic Te-ai pictisit Nu-ți mai place nici umpic Apoi s-a întamplat ceva frumos Ai început să simți Apoi ai observat că În vise nu te mai minți Stai
Nu-i nimeni...
Oh Doamne, cât am obosit Dar n-am unde N-am cui Nu-i nimeni. Când îi văd pe alții Cât sunt de fericiți Dar pentru mine nu există Nu-i nimeni. Vreau și eu să simt Să simt ceva frumos Dar
Parada intr-o seara neobisnuita
In chiloți, bustieră si cămașă În sandale fac paradă Epilez patura cu eucoplast În timp ce las becu să ardă E seară, beau cafea Cu inima cănii in cap Mă uit la pătura mea Și-mi amintesc
Pentru ca pentru toate exzista o solutie
Pentru că pentru toate exzistă o soluție Orice suflet are o revoluție Si pentru că toate au o rezolvare Sufletul se vindecă la intâmplare Și dacă nu s-a vindecat Pentru fapta ce-a urmat A mai
Doar pentru...
Și pentru tot ce-a trecut Și pentru tot ce-am făcut Să-mi ierți doar un lucru Faptul că te-am crezut! Și pentru tot ce va fi Și pentru tot ce va veni O sa-ți iert un singur lucru Faptul că
De ce plang tocmai eu?
Mă înec în lacrimi Pe față le simt ca niște spini Parcă ar fi niște picături A șarpelui venin. Nu mai pot, nu mai suport Crucea ce mio port Pare atât de grea Si soarta atât de rea. Dar nu
Doar un hot
De ce nu putem da timpul înapoi Să fim iar oamenii aceia goi Dezbrăcați de pată și noroi Să fim doar noi. Oamenii de altă data Ce nuu se gândeau la viitor Trăiau doar in prezent Și nu le
Condamnat
Stă în umbră și privește Lumina printre gratii Dorința lui e viața Și o lacrimă se ivește Gândindu-se că s-a întamplat Și ar vrea să schimbe Dar timpul înapoi nu poate fi dat Și-n lanțuri e
Leac pentru suflet
O melodie, m-am liniștit O amintire, am zâmbit Un prieten, o lumină Timpul, eternitatea divină. Și atunci când asculți, Melodia ce te face să zâmbesti Te gândesti la lumină Și observi
Moare
Viața e miere Când sufletul lui piere Privește de după colț Lucrul ce-l ucide, un glonț. Și sangele se scurge Privește criminalul ce fuge O ultimă privire, moare Uimitor, nu-l mai
Doar un gand
Și când te gandești La ce visez De mine te ferești Cand meditez Doar un gand, o fulgerare Te poate omorâ, oare Și-ți vezi sufletul cum moare O moarte infiorătoare Și privești lucrul din
Sentimente neincapatoare
Stau si ascult cum cade ploaia În timp ce mi se umple odaia Frica raspandită , fericirea nimicită Iar bezna e singura privită Am vazut prea multe Ca sa mai mint ceva Amintiri fară putere a
