Poezie
O muza
2 min lectură·
Mediu
Atunci pot să cad lin ca o frunză
Pe pământul moale de o va face
Mă va îmbrațișa ca pe o muză
Mă va înveli cu o pătură de ace.
O va chema pe cea dintâi,
Calliope, și va scrie acțiunea pe frunze
Într-un șir făr de căpătâi;
Va încerca totul, înafara să amuze,
Asta-i altă-ndatorire, a altcuiva,
Thalia, va veni să-mi întindă figura
Mă va îneca în lungurile cuiva
Mă va desface din armura
Ce am purtat-o odata demult
În acele povești uitate, Clio,
Și-am învins acolo mult
Am luptat făr de umanitate
M-am confruntat cu ce mi s-a dat,
Melpomena, și-a fost greu.
Totul se îneca în râul ondulat
Care într-un târziu a fost secat
De marea de note generate,
Euterpe, și totul se pierdea lin
Între acelea aruncate.
Erato, și toata lumea adormea
Pe patul acoperit de veșminte de in
Și toata lumea se îmbăta în extaz
Și ncepea să zboare, Polypnia,
Și se desprindea într-un caz,Terspichore,
În care va incepe să se miște
Pe acele îndepărtate ritmuri
Și vor înceta doar dacă niște
Gânduri îi vor duce alături
Pentru a cunaște ce-i fără hotare
Urania, să învețe locuri fără atracție
Diferite de acel loc, din acel timp
În care îmbătată de mica migrație...
...m-am desprins de sus lin
Și-am căzut pe pământul ce o va face
Mă va îmbrațișa ca pe o muză
Mă va înveli cu o pătură de ace...
002254
0