Ungur Corina

Scuzele mele pentru cei ce i-am rănit Dar n-am mai putut și am pornit Gelozie, invidie, ură, v-am orbit Și totuși nu uitați că v-am iubit!

Umbra palidă, A ceea ce-a fost Cândva, un lucru mare Atunci, cândva Te sacrificai, lăcrimai Ca să-l obții După care mureai În lanțuri legat Dar totuși neobservat Încă il faceai Te

Sărută-mă și vezi Acei ochi verzi Pe care n-ai Să-i mai privești Să-i mai amăgești Aceiași ochi verzi Ce te-au privit lung Când tu râdeai Iar ei lăcrimau Dar tu nu observai. Iar acum,

Atâtea cuvinte Atât de puține de spus Atâtea șoapte Doar tăcerii ii ești supus Te crezi singur undeva Dar nu ești Pentru că mai vine cineva Cineva sau ceva nespus Nu știi cine e Dar tot ii

Ai visat atât la el Și acum s-a împlinit Iți placea atât de mult Era nemaipomenit. Venea cand nu te așteptai Și-l priveai cu mândrie Cu ochi mari în față-i rămâneai Și zbierai de

Până și în fața lucrurilor noi Sunteți plini doar de voi Și vă vreți fericirea înapoi Dar no primiți nici mai apoi Credeți că nu vă e deloc bine Că sunteți nefericiți, da\' in fine Vă

Linia nu e trasă Prea multe carți pe masă Observi orice defect Pentru că nici tu nu ești perfect. Te uiți la ea, n-o cunoști Atunci de unde știi ce păcat are? Te dai mare că știi Și mai urli

Pașii se pierd în ceața și se întreabă Oare nu sunt pașii ei? Dar nu poate să vadă Ea a plecat demult; nu, nu pot fi! Timpul i-a șters pașii, și sfâșiat inima in mi si mii. Dar oare n-a mai

E așa de sec Nu s-a mai întamplat nimic Te-ai pictisit Nu-ți mai place nici umpic Apoi s-a întamplat ceva frumos Ai început să simți Apoi ai observat că În vise nu te mai minți Stai

Oh Doamne, cât am obosit Dar n-am unde N-am cui Nu-i nimeni. Când îi văd pe alții Cât sunt de fericiți Dar pentru mine nu există Nu-i nimeni. Vreau și eu să simt Să simt ceva frumos Dar

In chiloți, bustieră si cămașă În sandale fac paradă Epilez patura cu eucoplast În timp ce las becu să ardă E seară, beau cafea Cu inima cănii in cap Mă uit la pătura mea Și-mi amintesc

Pentru că pentru toate exzistă o soluție Orice suflet are o revoluție Si pentru că toate au o rezolvare Sufletul se vindecă la intâmplare Și dacă nu s-a vindecat Pentru fapta ce-a urmat A mai

Și pentru tot ce-a trecut Și pentru tot ce-am făcut Să-mi ierți doar un lucru Faptul că te-am crezut! Și pentru tot ce va fi Și pentru tot ce va veni O sa-ți iert un singur lucru Faptul că

Mă înec în lacrimi Pe față le simt ca niște spini Parcă ar fi niște picături A șarpelui venin. Nu mai pot, nu mai suport Crucea ce mio port Pare atât de grea Si soarta atât de rea. Dar nu

De ce nu putem da timpul înapoi Să fim iar oamenii aceia goi Dezbrăcați de pată și noroi Să fim doar noi. Oamenii de altă data Ce nuu se gândeau la viitor Trăiau doar in prezent Și nu le

Stă în umbră și privește Lumina printre gratii Dorința lui e viața Și o lacrimă se ivește Gândindu-se că s-a întamplat Și ar vrea să schimbe Dar timpul înapoi nu poate fi dat Și-n lanțuri e

O melodie, m-am liniștit O amintire, am zâmbit Un prieten, o lumină Timpul, eternitatea divină. Și atunci când asculți, Melodia ce te face să zâmbesti Te gândesti la lumină Și observi

Viața e miere Când sufletul lui piere Privește de după colț Lucrul ce-l ucide, un glonț. Și sangele se scurge Privește criminalul ce fuge O ultimă privire, moare Uimitor, nu-l mai

Și când te gandești La ce visez De mine te ferești Cand meditez Doar un gand, o fulgerare Te poate omorâ, oare Și-ți vezi sufletul cum moare O moarte infiorătoare Și privești lucrul din

Stau si ascult cum cade ploaia În timp ce mi se umple odaia Frica raspandită , fericirea nimicită Iar bezna e singura privită Am vazut prea multe Ca sa mai mint ceva Amintiri fară putere a