Cine a refuzat textul meu, "O mare dezamagire" si de ce? Mi-am reamintit parola contului si constat fara surprindere gradul de imbecilitate la care s-a ajuns. caci tendinte erau de
Și iar plouă fir-ar să fie
tu nu mai acoperi primul sărut
într-un parc provincial al timpului nostru
te-aș fi făcut mama copiilor mei dar gura-mi vorbea
acum trăim în metropole
Atunci se auzi acel pocnet îngrozitor ce avea să pună pe drumuri trei echipaje de poliție, două ambulanțe și cinci mașini de pompieri. Era prima oară când în fața reședinței sale municipalitatea
E ședință. Patriarhul nu e în cea mai bună dispoziție iar tu îți amintești de prima ciocnire cu el. Putea să îți fie letală dar ai câștigat meciul cu sinceritatea aia a ta dobitoacă. Nu pot lucra în
Știi, parcă pe vremea noastră nu ploua așa
Stropii cădeau perpendicular pe ceva iar fulgerele erau la orizontală
Aveam umbrela cu care luam pulsul minunii
și ne puteam ține de mână pe bulevard
Dacă mă nășteam virus aș fi fost o creație perfectă
știu să sap
știu să cad
știu să stau ascuns
Antiviralele tale mi-ar fi gâdilat tălpile
și aș fi murit de râs plimbându-mă ca acum prin organe
Vezi tu...
sunt cromagnonul timpurilor noastre
de când sufletul nu-mi mai tremură îmi ies cele mai izbutite desene
două sute de secole iar săgeata a rămas aceeași
înfiptă în pereții Altamirei
Nu pot să uit.
Era o vreme
când o chitară veche și prost acordată
ținea loc de Bach
fredona recviemul iubirii noastre spre stupoarea lui Mozart
și ți-l făcea pe Floyd să crape de fiere
Era o
Îmi adună lemnele:
Femeile pun vreascuri subțiri, să meargă repede treaba.
Cetatea a dat poruncă.
“Nu pentru noi...pentru binele Omenirii”
Să nu vi se mai ardă mâncarea pe foc (în zilele de harț,
Iar gândurile nu țineau cont de oboseala lui ce îi făcea fiece clipă parcă mai consistentă, mai grea. Orice secundă se ducea ca o pietricică aruncată pe luciul apei, așa că pierduse notiunea
Viața îți oferă totul iar tu iei totul ca pe ceva pe care ți-l garantează viața. Nimicul iese din discuție când ai în față o pradă atât de apetisantă. Căci logica străzii pe care viețuiești și treci
Era, desigur, fotoliul mare, de piele, de langa șemineu
De unde îmi explicai cum se face că unii au o viață așa de frumoasă și alții nu.
Era, desigur, pisica ta preferată ce îți torcea în brațe
Cand te iubesc …altceva nu exista
Ascult inca iarna care sta sa vina
Si sper sa nu cada peste mine
Peste altii e bine…
Vad albul de care trebuie sa ma feresc
Moartea poarta,uneori,culori
Durerea mea...cui s-o spun
cine îmi va vedea fața ceruită și cine o să îmi șteargă picioarele înainte de groapă.
poate zeii se vor milostivi de un om rămas fără cenușă
cand îl vor pune în
Se terminå cerul acolo
unde nu mai vad urmele
și, în cruzimea mea,
când îți cazi pradå,
nu-mi lași pași de întoarcere.
E drept,
mi-am urzit råtåcirea.
I se citea in priviri frica
mașinile au gândurile lor ascunse
trotuarele stivesc mușuroaiele
roiuri de oameni
mor
I se încremenise în riduri spaima
gardurile apără câinii de case
ploile înghit
Scuipa negru pe mine
Sa aiba ce aduna vantul cand o porni fulgerele
Sa trosneasca oasele a flegma
a ce mai era de omorat.
Sa puta ploaia in alb, pe nimicul lasat de nimic.
Mai bine scuipa negru
Cand ma uit la mine vad numai trecutul. Prezentul e mort cand esti tu. Iar viitorul, pur si simplu nu exista. Timpul trece prin oasele mele si prin carnea mea pe contrasens. Poate, tocmai de aceea,
Atunci se auzi acel pocnet ingrozitor ce avea sa puna pe drumuri trei echipaje de politie, doua ambulante si cinci masini de pompieri. Era prima oara cand in fata resedintei sale municipalitatea
Stiu ca iti admiri privirea de hiena, mirosul ce adulmeca hoituri. Uitandu-te in oglinda, stiu ca iti aduni, parca pentru colectie, fiecare foton scuipat de cadavrul pe care tocmai il ingrasi. Te
Stiu ca iti admiri privirea de hiena, mirosul ce adulmeca hoituri. Uitandu-te in oglinda, stiu ca iti aduni, parca pentru colectie, fiecare foton scuipat de cadavrul pe care tocmai il ingrasi. Te
Cu un prieten sunt acum si ce prieten
cu un pahar de vin in fata si ce vin
si fara tine sunt
cat de singur, Doamne
si la ce bun e totul
si la ce-i totul bun?
Si sa mai sper ceva ce-a fost