Tudorel Glaman

Cine a refuzat textul meu, "O mare dezamagire" si de ce? Mi-am reamintit parola contului si constat fara surprindere gradul de imbecilitate la care s-a ajuns. caci tendinte erau de

Ești Trafalgarul meu Îmi compun poemele după Descoperă Ieri îți reconstituiau strategia Mișcări iuți, Vase puține, gânduri puține Mi-ai spălat cana de cafea Inscripționată cu numele firmei

Și iar plouă fir-ar să fie tu nu mai acoperi primul sărut într-un parc provincial al timpului nostru te-aș fi făcut mama copiilor mei dar gura-mi vorbea acum trăim în metropole

Atunci se auzi acel pocnet îngrozitor ce avea să pună pe drumuri trei echipaje de poliție, două ambulanțe și cinci mașini de pompieri. Era prima oară când în fața reședinței sale municipalitatea

E ședință. Patriarhul nu e în cea mai bună dispoziție iar tu îți amintești de prima ciocnire cu el. Putea să îți fie letală dar ai câștigat meciul cu sinceritatea aia a ta dobitoacă. Nu pot lucra în

Știi, parcă pe vremea noastră nu ploua așa Stropii cădeau perpendicular pe ceva iar fulgerele erau la orizontală Aveam umbrela cu care luam pulsul minunii și ne puteam ține de mână pe bulevard

Dacă mă nășteam virus aș fi fost o creație perfectă știu să sap știu să cad știu să stau ascuns Antiviralele tale mi-ar fi gâdilat tălpile și aș fi murit de râs plimbându-mă ca acum prin organe

Vezi tu... sunt cromagnonul timpurilor noastre de când sufletul nu-mi mai tremură îmi ies cele mai izbutite desene două sute de secole iar săgeata a rămas aceeași înfiptă în pereții Altamirei

Nu pot să uit. Era o vreme când o chitară veche și prost acordată ținea loc de Bach fredona recviemul iubirii noastre spre stupoarea lui Mozart și ți-l făcea pe Floyd să crape de fiere Era o

Îmi adună lemnele: Femeile pun vreascuri subțiri, să meargă repede treaba. Cetatea a dat poruncă. “Nu pentru noi...pentru binele Omenirii” Să nu vi se mai ardă mâncarea pe foc (în zilele de harț,

Viața îți oferă totul iar tu iei totul ca pe ceva pe care ți-l garantează viața. Nimicul iese din discuție când ai în față o pradă atât de apetisantă. Căci logica străzii pe care viețuiești și treci

Era, desigur, fotoliul mare, de piele, de langa șemineu De unde îmi explicai cum se face că unii au o viață așa de frumoasă și alții nu. Era, desigur, pisica ta preferată ce îți torcea în brațe

Cand te iubesc …altceva nu exista Ascult inca iarna care sta sa vina Si sper sa nu cada peste mine Peste altii e bine… Vad albul de care trebuie sa ma feresc Moartea poarta,uneori,culori

Durerea mea...cui s-o spun cine îmi va vedea fața ceruită și cine o să îmi șteargă picioarele înainte de groapă. poate zeii se vor milostivi de un om rămas fără cenușă cand îl vor pune în

Se terminå cerul acolo unde nu mai vad urmele și, în cruzimea mea, când îți cazi pradå, nu-mi lași pași de întoarcere. E drept, mi-am urzit råtåcirea.

I se citea in priviri frica mașinile au gândurile lor ascunse trotuarele stivesc mușuroaiele roiuri de oameni mor I se încremenise în riduri spaima gardurile apără câinii de case ploile înghit

Scuipa negru pe mine Sa aiba ce aduna vantul cand o porni fulgerele Sa trosneasca oasele a flegma a ce mai era de omorat. Sa puta ploaia in alb, pe nimicul lasat de nimic. Mai bine scuipa negru

Cand ma uit la mine vad numai trecutul. Prezentul e mort cand esti tu. Iar viitorul, pur si simplu nu exista. Timpul trece prin oasele mele si prin carnea mea pe contrasens. Poate, tocmai de aceea,

Atunci se auzi acel pocnet ingrozitor ce avea sa puna pe drumuri trei echipaje de politie, doua ambulante si cinci masini de pompieri. Era prima oara cand in fata resedintei sale municipalitatea

Stiu ca iti admiri privirea de hiena, mirosul ce adulmeca hoituri. Uitandu-te in oglinda, stiu ca iti aduni, parca pentru colectie, fiecare foton scuipat de cadavrul pe care tocmai il ingrasi. Te

Stiu ca iti admiri privirea de hiena, mirosul ce adulmeca hoituri. Uitandu-te in oglinda, stiu ca iti aduni, parca pentru colectie, fiecare foton scuipat de cadavrul pe care tocmai il ingrasi. Te

Cu un prieten sunt acum si ce prieten cu un pahar de vin in fata si ce vin si fara tine sunt cat de singur, Doamne si la ce bun e totul si la ce-i totul bun? Si sa mai sper ceva ce-a fost