cine
Cine a refuzat textul meu, "O mare dezamagire" si de ce? Mi-am reamintit parola contului si constat fara surprindere gradul de imbecilitate la care s-a ajuns. caci tendinte erau de
Trafalgar
Ești Trafalgarul meu Îmi compun poemele după Descoperă Ieri îți reconstituiau strategia Mișcări iuți, Vase puține, gânduri puține Mi-ai spălat cana de cafea Inscripționată cu numele firmei
Claudiane VIII
Și iar plouă fir-ar să fie tu nu mai acoperi primul sărut într-un parc provincial al timpului nostru te-aș fi făcut mama copiilor mei dar gura-mi vorbea acum trăim în metropole
Claudiane VII
Știi, parcă pe vremea noastră nu ploua așa Stropii cădeau perpendicular pe ceva iar fulgerele erau la orizontală Aveam umbrela cu care luam pulsul minunii și ne puteam ține de mână pe bulevard
Goliardină
Dacă mă nășteam virus aș fi fost o creație perfectă știu să sap știu să cad știu să stau ascuns Antiviralele tale mi-ar fi gâdilat tălpile și aș fi murit de râs plimbându-mă ca acum prin organe
Altamira
Vezi tu... sunt cromagnonul timpurilor noastre de când sufletul nu-mi mai tremură îmi ies cele mai izbutite desene două sute de secole iar săgeata a rămas aceeași înfiptă în pereții Altamirei
Claudiane (5)
Nu pot să uit. Era o vreme când o chitară veche și prost acordată ținea loc de Bach fredona recviemul iubirii noastre spre stupoarea lui Mozart și ți-l făcea pe Floyd să crape de fiere Era o
Haicu
E un iceberg in uischi ce’m curmă neplacerea de a bea. Poate tocmai gheața ta îmi aduce norocul de a iubi.
Fara titlu
Cand te iubesc …altceva nu exista Ascult inca iarna care sta sa vina Si sper sa nu cada peste mine Peste altii e bine… Vad albul de care trebuie sa ma feresc Moartea poarta,uneori,culori
Tarpeiana
Durerea mea...cui s-o spun cine îmi va vedea fața ceruită și cine o să îmi șteargă picioarele înainte de groapă. poate zeii se vor milostivi de un om rămas fără cenușă cand îl vor pune în
Singur
Se terminå cerul acolo unde nu mai vad urmele și, în cruzimea mea, când îți cazi pradå, nu-mi lași pași de întoarcere. E drept, mi-am urzit råtåcirea.
Citadela
I se citea in priviri frica mașinile au gândurile lor ascunse trotuarele stivesc mușuroaiele roiuri de oameni mor I se încremenise în riduri spaima gardurile apără câinii de case ploile înghit
De omorat
Scuipa negru pe mine Sa aiba ce aduna vantul cand o porni fulgerele Sa trosneasca oasele a flegma a ce mai era de omorat. Sa puta ploaia in alb, pe nimicul lasat de nimic. Mai bine scuipa negru
Claudiane (4)
Cu un prieten sunt acum si ce prieten cu un pahar de vin in fata si ce vin si fara tine sunt cat de singur, Doamne si la ce bun e totul si la ce-i totul bun? Si sa mai sper ceva ce-a fost
Claudiane (3)
Lasa-ma Zeita din nou sa-mi bucur plamanii cu aerul trupului tau lasa-ma Zeita din nou sa-mi alung foamea rupand din carnea cuvintelor tale Lasa-ma Zeita din nou sa-mi umezesc setea cu
Condoleante
I-am strans mana l-am simtit plangand apoi am plecat lasand legea firii sa-si faca de cap in continuare.
Claudianele (2)
Trebuie sa uit. Fumul unei tigari ce urca putin cam lenes si obosit clipa nauca ramasa undeva, intr-un colt abia ghicit al memoriei cu mirosul lui inecator Ceva din carnea ei ce coboara putin
Claudianele (1)
Incerc sa uit. Caut ceva din mine, ceva al meu sincer apartinand mie si, poate, ochii tai in care iar ma pierd, ma dau uitarii si, ce surpriza, sper. De fapt, verdele ochilor tai m-a inecat
Uneori obosesc
Cand mi-e dat sa sper Nu cred Cand mi-e dat sa mor Sper Cand mi-e dat sa gresesc Uit Cand mi-e dat sa uit Gresesc Cand mi-e dat sa gandesc Urasc Cand mi-e dat sa urasc Gandesc Cand mi-e
De respiratie
Nu credeam ca ma voi lovi de un nor norii ei au o calitate aparte sunt sus eu, mai demult. norul acela era asudat eu pe jos imi doream nenorul. ma visam viu mergand si dintr-o data am
Patruversul
Iar cand cadea-voi in angoasa Si voi muri pe strada ca un caine Sa stii atunci vezica paguboasa Sa te abtii de azi pe maine. (poem compus in colaborare cu sir Carol von Suceava caruia ii
