Poezie
Altamira
1 min lectură·
Mediu
Vezi tu...
sunt cromagnonul timpurilor noastre
de când sufletul nu-mi mai tremură îmi ies cele mai izbutite desene
două sute de secole iar săgeata a rămas aceeași
înfiptă în pereții Altamirei ca să te supună
n-am o singură poză cu tine
nu ți-ai irosit fotonii pe unul ca mine
așa că sunt nevoit să te recompun în cerneala Parker-ului
cuvânt cu cuvânt, te adun după două decenii
glaciațiunea noastră a săpat răni adânci în inima care te creionează
uneori îmi iese un mulaj cu forme fertile, africane
alteori uit că i-ai făcut unuia un copil și iese doar o linie în căutare de noi puncte
mâine o să te găsească arheologii și o să te dateze
ce frumoasă gazelă, priviți, câtă artă
eu o să-mi strig anonimatul lăsându-te nesemnată
Vezi tu...
sunt cromagnonul timpurilor noastre
pot să ne caute și la starea civilă
vor da doar de tine
003.483
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tudorel Glaman
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudorel Glaman. “Altamira.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudorel-glaman/poezie/1837423/altamiraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.