Tudor Negoescu

luna plina pe dealul
unde lupii isi urla umbrele
printre coastele mieilor nenascuti
... o imagine superba... sint si circotasi care vor spune ca n-ar fi prea originala, facind trimitere la un Nichita, de exemplu, dar nu-i lua in seama... urmeaza-ti setea, cum zice reclama... sau berea frate cu romanul(de ce nu... sora?)
Imi place poemul...

M-am bagat si eu in seama dindu-mi cu parerea despre ratare dar am vrut s-o fac apelind la uneltele noastre asa-zis poetice...
Multumiri de vizita!

Bravos... o tema grea,pretentioasa, pe care ai tratat-o bine pina in final...Kiro Kiralino!

Antoane, multumesc pentru mica bijutrie slefuita in laboratoarele tale de poetica si expusa cu darnicie pe acest site...
Evoluezi din ce in ce mai bine...cred ca te paste o selectie in lotul national al echipei poezie.ro... asta depinde si de selectioner...

...ingemanare, convietuire intre imagini suprarealiste(suna bine in ureche) si imagini de sorginte simbolista(fac bine ochiului).
Primul vers(chiar asa \"blegut\") poate fi o poarta de intrare in lumea misterioasa a textului tau... eu l-as pastra...dar ultimul cuvint e al tau...

craiule degeaba, se vede ca nu stai degeaba...textele tale mustesc de erotism, daca mi-e permisa formularea!
Tot cu gindul la sfircuri...sau poate si cu fapta, cine stie?

Asa da, niste chestii de zile mari...in asteptarea pedepsei capitale...amusinam prin beciuri licorile toamnei...

Îngerul meu suferă de mine,
... un debut fulminant de poem, asa cum si-ar dori orice fauritor de iluzii...

Si tu, Nicos? Si tu suferi, ca noi toti dealtfel, si tu tinjesti dupa iubire, dupa acea zi senina!
Se vede ca te-a vizitat zburatorul astei toamne si pe tine...

Din poza pare a fi o reuniune de familie,o sezatoare, o poveste cu final fericit cu prieteni bucuresteni...e o atmosfera destinsa,neprotocolara, propice lansarii marilor idei.
Si eu ma duc lunar la sedintele unui cenaclu... se tin intr-o sala sobra de muzeu... se vorbeste aproape in soapta, sa nu deranjam exponatele...80% dintre participanti au peste 60 de ani... le plac epigramele...se-nebunesc dupa epigrame... e bine si-asa,pina la urma...
Am citit continuarea prezentarii figurilor proeminente din poezie.ro in nr. 38 al Romaniei literare... Sa fie intr-un ceas bun! Ce doamna faina e aceasta Constanta Buzea... si cind te gindesti ca l-a suportat atitia ani pe marele bard de la Birca!

Oricit ne-am forta, nu putem trage clapa... destinului... care ne-a fost ...desemnat

E 8.40 si iata ca mi-am luat deja doza zilnica de poezie impreuna cu juna Bea3x...Bravos, Bea!

Am recidivat eu si cu o amenda penala, fratele meu, dar cu niste amarite de versuri, si astea nesincere!
Sa dai un pumn unui smecher umflat, care vine dupa taxa de protectie, e mai greu...dar sa scrii un poem, e floare la ureche...

...\"esti ecoul meu nerostit\" suna bine
dar si
\"Cu inima deschisa in maini
vom fugari cu flacari argintii
ielele\"
ar fi frumos sa indraznesti mai mult,Anaiss!

Mi-e frig de-as da foc Romei...mi-as arde tot trecutul ce-mi aminteste de tine...bine ca in final revii la sentimente mai bune...se spune ca scortisoara ar fi afrodisiaca... si ne scapa de depresii...
Un Craciun fericit!

Sisif a trait pe culmile disperarii, a suferit in tacere,intrecindu-l cu detasare pe Cioran, filozoful nostru...unii dintre noi, mai nerabdatori din fire, chiar acum se neantizeaza... altii, mai sceptici, iti vor reprosa ca parabola cu Sisif nu e originala... altii, cei mai multi, doar se bucura, asa ca mine, pur si simplu...si era o dimineata superba de toamna!

Multumesc si eu pentru cadoul acesta superb... e un exercitiu de visare... o marina...stii sa-ti folosesti dreptul la visare, conferit noua de Constitutia visatorilor!

Singuratate in doi...casnica... regretele, usor voalate, dau sarea si piperul acestei creatii...numai umorul ne mai salveaza!

Veghezi ca iluziile sa para cit mai sincere, cit mai reale... asta e poezia...restul e tacere... de cind ne stim, papusarii ne otravesc incet... dar ne si imunizeaza...asta e rolul lor!

Ma bucur ca mica mea parabola a iscat discutii... inseamna ca demersul meu poetic si-a atins scopul...si poate ca am intrat pe lungimea voastra de unda.
Nu trebuie sa fim neaparat sinceri in ceea ce scriem, noi operam aici cu iluzii,cream stari, cream texte care transmit mesaje transpuse in imagini poetice,care isi doresc sa sensibilizeze eventualul cititor. Dar asta tine de talent, nicidecum de sinceritate.
Daca eu zic:
\"Omule care scobesti cu batul
in lada de gunoi,
in cautarea unei iluzorii
bucati de piine,
ai fost profesorul meu de geografie,
m-ai facut sa iubesc intreaga lume
cu muntii, cu marile, cu orasele ei...
Te iubesc, omule...am fost orb
si tu m-ai facut sa vad!\"
...aceste versuri sint sincere? dau ele o stare de emotie, de compasiune pentru acest oropsit al trazitiei? Probabil ca induc aceasta stare si asta e important pentru cititor!Poate ca eu am mimat doar si nu exista acest amarit de profesor... Asta e cu sinceritatea!