Tudor Negoescu

Ce vremuri propice poeziei, Alma!
,,de mic își lăsa pielea umbla doar în sânge\" - un vers memorabil, demn de orice antologie, oricît de pretențioasă ar fi, deci si de Antologia www. poezie.ro
PS Mulțumesc pentru semnalarea apariției mele in Poezia ieseana, toamna 2003! Aceste cîteva apariții în Convorbiri și Poezia mi-au confirmat că scrierile mele nu au fost o zbatere în zadar, că domnii Spiridon și Vasiliu,chiar dacă nu mă cunosc, au avut o oarece sensibilitate pentru poemele mele...și asta contează, în final!

Ce frumos ar fi să ne mai întoarcem, din cînd în cînd, la discursul filozofic al celui care spunea că poezia este rostire esențializată...mai ales azi, 15 ianuarie, zi mare pentru marea poezie filozofică a lumii...

Claudiu, mulțumesc pentru vizită. N-am urmărit o ,,stampă a originalității\", cum spui, ci am pus în pagină doar niște gînduri care mă obsedau de ceva vreme...

Multumesc pentru vizită, Silvia. Cred ca e prea frig în camera mea, dacă am așa viziuni ,,fierbinți\". De la febră, probabil. Ce ți-e și cu epidemiile astea de însingurare...

Multumesc pentru vizită, Gabriela. Scenariul meu apocaliptic poate fi privit cu ironie, ca SF, dar are și un sîmbure de realitate.

Oho neică, ai mare dreptate, ai atins o zona sensibilă din actualitatea zilelor noastre. Vezi atîtea întîmplări recente, la nivel planetar. M-ai citit la fix!

Mulțam` de vizită, domne Dodu!Versurile mele ia-le ca pe o simplă încercare de literatură, nu ca pe un atac la persoana diafană a îngerilor!Daca ai văzut reclama cu Raiul de Murfatlar, se pare că ai dreptate: au de muncă, nu glumă, îngerii ăștia,paznicii noștri!
Tu ai, în schimb, calități de prozator.
Mi-ai demonstrat-o, aducînd în discuție un subiect atît de sensibil:viața noastră sub dictatură, în luminoșii ani ai ,,iepocii\" de aur.

Mulțam` de vizită, Lebra! Eu pisica o invidiez că doarme și toarce toată ziua! Pe ingeri îi invidiez că au aripi și pot zbura prin văzduh. Pe un prieten il invidiez că din salariu își cumpără doar cărți, uitînd de mîncare și plata întreținerii. Ce ți-e și cu invidiile astea

Era ziua lui Eminescu atunci(incercam o meditatie despre soarta poetilor in lumea asta nepasatoare). Eram si cu moralu la pamint. Graficul meu se tira pe covor.Cit despre exercitiul pe care l-ai remarcat, ma gindeam la Cosbuc, cel cu\"Prin visini vintul viu vuia\"...

Adrian, revin la comentariul meu.
Cred că virgula pusă după NY sună ca dracu`, vorba lu` dom` Pedro.
Îmi fac mea culpa.

Cred că trebuie să facem schimburi de experiență cu nigerienii ăștia, să vedem la fața locului ce și cum. Un prieten care s-a exilat la NY, îmi spunea că după atîta nefericire trăită în țară nu se poate acomoda cu fericirea americanilor. Măi, să fie! Acest Stănilă, descoperit de tine, ar trebui anunțat și paradoxistului Smarandache. Sînt sigur că l-ar înțelege și s-ar împrieteni!

Păi aeastă gramatică a sentimentelor sună a poezie în toată regula

Să-ți fie dor de toată Moldova e o declarație de iubire pentru însăși Limba Română, azi, cînd ne e rușine să facem astfel de gesturi, care sînt taxate ca fiind desuete, anacronice!
Felicitări! Văd acest poem ca pe un cadou simbolic pentru frații de peste Prut!

Eu aș umbla un pic la cuvîntul ,,preliminare\" din sintagma ,,păcatele preliminare\".
Bruma de speranțe fisurate nu mai folosește, din păcate, nimănui, în cazul oricărui partaj . Poate fi benefică doar pentru...poezie.
Hai să trăim, poezie!

\"Hai să înseninăm...
Albastrul!\" - cred ar deschide o poartă, vorba Laviniei Moțoc și poate că l-ar mulțumi și pe Dan (Magul), scoțîndu-l din ceață.
E o sugestie...iar să-i ceri iubitei
Hai să nu mă mai minți!
Vrei?
n-are nici un sorț de izbîndă. Sună a joacă, a copilărie!

Mie nu-mi prea place, Claudiu!
Aș vrea să fiu mai subtil, mai metaforic, mai poetic în gîndire. Dar a cam trecut vremea poeziei pure. În epoca vitezei trebuie să fim cît mai direcți. Asta e.

Steaua, oricît ai vrea n-ai cum s-o ocolești, doctore!Fiecare cu steaua lui. Sănătate,în primul rînd, doctore Nexus! Și doctorii au nevoie, nu-i așa?

Mulțumesc pentru consultație și diagnostic,stimate Axel Lenn! Ai uitat să-mi prescrii o rețetă și să-mi dai adresa cabinetului, ca să-ți pot trimite onorariul. E gravă boala asta, doctore? Mai am șanse de vindecare?
Deci, lăsînd gluma, asta a fost prima mea reacție,la cald, cum spun comentatorii sportivi. Mi-am făcut apoi mea culpa și cred că ne-am împăcat, eu și Silvia. În cazul lui Beniuc, n-am prea fost deloc metaforic. Voiam și să testez dacă își mai amintește cineva despre un dispărut poet proletcultist, care a făcut valuri în epocă.
Dacă ți-au plăcut poemele noastre, mă bucur.Ãsta e marele cîștig al fiecăruia dintre noi. Un posibil cîștig în urma acestei reacții e că am fost citiți și de Șef și chiar a postat un comentariu(o rara avis în cazul lui!).Am aflat că astfel că el e cel care ar putea deține drepturile de autor al acestei imagini care asociază sîngele cu trenul.
Acum îmi dau seama cîtă dreptate a avut cel care a zis \"Nimic nou sub soare!\"
Acum, ca un secret pentru tine, eu deja considerasem subiectul încheiat!

O mostră de jurnalism poetic e această relatare, dacă mi-e permisă apropierea paradoxistă a celor doi termeni care se resping.
Oricum, mașina e un element de noutate, creînd, într-adevăr,o surpriză.

Ești un romantic incurabil ascuns în spatele unui fard postmodern!
Am introdus moneda și am văzut fericirea!
Asta mi s-a întîmplat cu ani în urmă cînd, adolescent fiind, am fost cu niște prieteni mai mari \"la țigănci\".
M-ai cam prins acum pe picior greșit, doctore!
Tocmai am fost diagnosticat pe site că sufăr de paranoia și, ca atare, acum încercam să descifrez ce culoare au ochii disperării și s-o acuz și pe ea de trădare.
Sint un pierzător cu vocație, un premiant al ratării. Chiar așa mi-am numit o carte de versuri, fără viitor: \"Premianții ratării\". Se vede că titlul e dat de o persoană cu probleme de adaptare!