Tudor Negoescu

Dacă muza ar fi o jună suficient de naivă (rara avis), aș mai păcăli-o eu cumva, dar așa...în zadar suspin și sufăr...

Alex, tu ai intrat într-o fundătură...existențială.
Dar stă în puterea ta să ieși de acolo. Go, Alex!- vorba unui prieten, un client fidel al bodegii Cireșica, din Severin...

Mihaela, îngerul meu păzitor a cam tras chiulul în ultima perioadă sau, probabil, a lucrat sub acoperire...
Muza mă înșeală, nimic nu mai e ca înainte...

E trist că unii intră pe acest site pentru a-și exiba umorile, frustrările, orgoliile.
Cred că bădărănia nu are ce căuta în atitudinile unor oameni care se vor iubitori de cultură. E doar o părere și luați-o ca atare, fără resentimente.

Bine că nu ai tăcut, Gabriela!
Eroarea pe care o facem noi e aceea că mereu confundăm actantul liric, personajul, naratorul cu autorul, confundăm literatura cu viața concretă...
Nu aș vrea să te mint și apoi să te dezamăgesc!

,,E placut sa te afli in treaba, in special atunci cand nu ai efectiv nici o treaba\". Dar, dacă vei avea răbdare și nu te vei mai plictisi, vei descoperi că literatura cere sacrificii mari...
Ești demnă de admirat, totuși, pentru sinceritate...

E o mare realizare și trebuie salutată, ceea ce propuneam azi și în subsolul articolului lui Radu, Cerere de păreri!
Domnii Cassian Maria Spiridon și Lucian Vasiliu merită felicitări pentru acest proiect literar de anvergură, revista Poezia!
Faptul că acordă girul tinerilor și talentaților autori ține de o sănătoasă politică editorială, cu bătaie lungă.

Dana, nimeni nu-și poate cunoaște propriul destin, viitorul.
Surpriza mare va fi cînd îți voi semnala texte postate acum un an. Asta ține de adevărata libertate!

Daniela, felicitări pentru jocurile astea postmoderne, mimînd savuroase prozodii clasicizante. Asta e, mi se pare mie, literatură...sau un mod de a ajunge la literatură, prin joc...
Vorba cîntecului, un pic erotic:
Treci neică cu capu-n stele
Pe la poarta gurii mele!

Gabriela, să nu confundăm impulsurile erotice, tinerești, senzațiile, sentimentele profund umane, înălțătoare, cu literatura, care e o convenție, o (a)facere mai mult sau mai puțin rece.
Eu nu vorbesc aici de vîlvătaia aceea primă a iubirii,oarecum banală, ci de scrumul ei, de suferință, de pustiu...ceea ce remarcase și Gelu Vlașin într-un comentariu...

Mae, ca să aflăm despre ,,chestii de genul ăsta\" trebuie să citim mai mult revistele literare care apar la noi, să ne luăm notițe, ca la școală, să ne facem fișe de lucru. Asta cere timp (și bani), alergătură pentru a face rost de respectivele publicații. E și o muncă ingrată, de ce să nu o spunem. Cine are timp de-așa ceva? Am avea ocazia să găsim în paginile lor o seamă de autori tineri, unii dintre ei deja consacrați. Spre bucuria noastră, am început să dăm și peste autori care evoluează pe acest site. Dacă vor confirma, ucenicia lor pe site va fi comentată în mod favorabil mai tîrziu, sînt sigur de asta.
Dacă trebuie făcut ceva, păi tocmai realizările lor ar trebui făcute cunoscute prin acest newsletter: aparițiile în reviste, semnalarea cărților lor, reacții critice despre ele etc.
Sînt din ce în ce mai mulți autori care publică, lansează cărți, dar, din păcate, nu scrie nimeni despre ei(ele). Cînd găsim o recenzie, o semnalare, ar fi bine să o popularizăm, spre bucuria autorului cu pricina, acest fapt fiind și un prilej de sărbătoare.
Dar asta presupune să renunțăm la orgoliile personale, ceea ce, să recunoaștem, e un pic mai dificil...

Păi tot timpul tindem spre acest sentiment unic, Gabriela.
Problema e că ajungem destul de rar, iar atunci cînd se întîmplă, nu realizăm fericitul eveniment sau nu-i acordăm importanța meritată și-l ratăm .

Dacă la prima inspirație (,,dintr-o respirație\") scoți astfel de bijuterii poetice, suave, dar cînd le vei mai șlefui!
Va veni alesul, ca atras de un magnet!
Numai bine!

Scriu despre moarte pentru că am văzut-o cu ochii mei,Veronica! Ãsta e micul meu secret...Felicitări pentru apariția în numărul 5-6/ 2004 al Ramurilor craiovene!

Versuri sensibile, adînci, amintindu-mi de maeștrii expresionismului....
Pe Gelu Vlașin, favoritul tău, l-am descoperit pe site acum cîteva zile și i-am semnalat prezența, dacă ai observat. Mea culpa, Silvia!

Mihai, noi sîntem (așa îmi place să cred) niște albatroși de-ai lui Baudelaire...
Caută și vei găsi!

Mat, fiecare dintre noi simțim nevoia, măcar o dată în viață, de a fi în preajma acestei prietene vizitatoare...

În final, doar Dumnezeu ar fi cel mai indicat s-o ierte pe această nefericită ființă. Citind-o, cei care își mimează tragismul trăirilor, cu gîndul la facile succese, ar putea deveni mai circumspecți...
Mulțumiri, Cristina!

Detașarea asta, ușor ironică, persiflantă, s-ar putea să fie cheia reușitei în lupta cu tona de nefericire care ne apasă...mai-mai să ne scufunde. Succese și o gondolă care să nu ia apă!

Lebra, mi-ai transmis și mie starea ta de imponderabilitate.Deja visez că zbor.
Am un prieten care a publicat un volum de poezie numit (inspirat după o pictură) ,,Balene zburînd\"...