Tudor Negoescu

Nu știu dacă Petru Scutelnicu are vocație de chirurg, dar autoarea comentariului acesta, Valeria Manta Tăicuțu, de bună seamă că are, prin tăietura fină și precisă pe care o face în corpul volumului \"poem pe cord deschis\".
M-a amuzat portretul pe care doamna profesoară îl face unui potențial reprezentant al noului val poetic: \"un băiat de băiat descheiat la toate instinctele\". O definiție extrem de \"sugestivă\", care ar trebui să dea de gîndit unora dintre tinerii talentați de pe acest site, și nu numai...
Pentru șefii site-ului, Valeria Manta Tăicuțu ar putea fi vocea criticului autorizat, acel personaj des invocat cînd e vorba de analize profesioniste pe text...

Da, \"vizuala\" ta e foarte sugestivă, Daniela.
Mulțumesc de semn/semnalare!

Doamna Neli, avem toată viața înainte...de ce să ne gtăbim?
Deocamdată strîng materiale și încerc să le asamblez, să le dau o față comercială. Dar, după o privire critică, pe multe dintre ele le duc la REMAT, nemulțumit de calitatea lor...

aș renunța la acele enumerări, explicitări care îmi dau senzația de aglomerare, de redundanță...deci mai scutură-l de la cap spre coadă (ca intensitate vorbesc)în ordinea asta:index, călcîiul, limba.

ioana, cursului tău de anatomia și fiziologia iubirii îi lipsește un element central, care, în mod tradițional, înlocuiește cu succes limba și indexul. în jocurile erotice, are un rol al lui bine determinat...

frumos text, cu tentă filozofică, parcă și-ar dori să-l reinventeze pe arghezi...

penetrantă fabula ta hiper-sexuală...
da` rău le mai chinuiești pe bietele animale, tăcutule!

iulieane, îmi plăcu meleul tău cu ionuț. trebuie să recunosc că ai un dezvoltat simț al u(o)morului, de parcă ai fi pilier sau taloner.
da de ce, preteneare, cedași presiunii sindicatelor, ca un guvern postdecembrist, și schimbași frumusețe de titlu? de ce-l neantizași dintr-o apăsare-două de tastă pe respectabilul poet și comentator? poemu de față ar fi putut fi uvertura unui ciclu tematic...

Păi toți umblăm cu vorbe pe site-ul ăsta, domnu Gheorghe!
E un site plin de vorbe. Ei sînt comentatori și nu pot să-i ignor. M-aș trata eu, da cine să-mi doneze și mie? Azi rar găsești un donator compatibil...

ca să stea cu tine, muza trebuie îmblînzită, nea antoane...
spun și eu o vorbă-așa
astăzi este, mîine nu e...
muzei, fie bună, rea,
este bine să-i dai UE!
...(adică s-o scoți în Europa)

Liviu, ai reușit să schițezi un personaj complexat, rudimentar, care nu-și poate depăși condiția de semi-analfabet. Dacă soția, plecată la oraș, îl înșela, bine îi făcea ipochimenului. O merita. Scena din final e dură, dar veridică pentru mediul în care se desfășoară acțiunea. Eu o văd ca pe o avanpremieră la tratamentul aplicat Lucicăi, la întoarcerea acesteia de la părinți...
Mai poți să dezvolți.

Oana, ca și Lory, și tu ești dăruită cu simțul limbii, versurile tale au melodicitate, sună frumos.
Dar de ce ți-ai numit ciclul \"Era să fiu poet\" și nu \"Sînt poet\"? Tu scrii cu sentiment, nu mimezi ca alții. Sînt mulți cîrcotași pe aici care or să se ia de ciclurile astea ale tale...

Rememorări mustind de-o afectivitate abia ținută-n frîu.
Măi Dănuța, tu ești o ființă foarte modestă, dar și misterioasă! Să fii tu prietenă cu atîtea personaje celebre ale lumii literare clujene și să taci chitic? Păi la Arizona s-au scris adevărate pagini de istorie literară... De nea Mury ce mai știi?

PS În enunțul \"n-am mai băut demult cafea\", \"demult\" răspunde la întrebarea \"cînd\" sau \"de cînd\"?
Și cred că e ceva și cu \"albaștrii\" ăia...

o mînă pusă unde trebuie ne scoate din multe încurcături, george!
o mînă ne poate aduce satisfacții nebănuite...
pentru că o mînă spală pe alta.
mulțam` de trecere!

nu știu cum e conținutul, dar tenta de globalizare, de mondializare pe care o dă juninca ta, lory, lansează deja o provocare pentru cititor...
despre autenticitatea iei, nu mă pot pronunța. ar trebui s-o studiez mai îndeaproape. asta, dacă o s-o porți la lansare!
oricum, succes!

Da, stimată Neli Oprea! Dușan Baiski e un autor care pune mult suflet în ceea ce face! Ne-am (m-aș) bucura să dezvolți subiectul cu vizita ta la Timișoara printr-o relatare pe site sau, de ce nu, printr-un comentariu la volumul lui Liviu Mircea...

abandonat, în loc de abadonat...

Bine ai revenit în cușca fiarelor blînde, stimată doamnă Neli Oprea! Poezia m-a strîns la pieptul ei generos pînă m-a sufocat, lăsîndu-mă fără vlagă, ca-ntr-o dragoste cu năbădăi. Acum, după ce că m-a sedus, m-a și abadonat, traducîndu-mă cu mai junii mei confrați de pe site.
Ce i-aș dona frumoasei muze? Diverse umori, după cum se poartă în noua lirică modernă (vezi Structura liricii moderne)...
Încîntat de revedere!

Mă bucur să aflu că îmi mulțumești de trecere!
După perdafurile pe care mi le-ai tras la fiecare intervenție de-a mea, nici nu știu ce să mai zic...

un poem care debutează cu un vers îndrăzneț, potrivit cu vîrsta junei autoare: \"el stătea pe umărul meu, moale\".
redă o atmosferă de relaxare după actul iubirii, o scenă de postludiu...
în schimb, \"versul fulg cu fruntea suferind de zale\", chiar dacă sună frumos din coadă, nu are nici o relevanță în economia textului, ba mai mult, sabotează acel vers bun de început. \"stigmă\", un cuvînt din biologie, sună un pic prețios în contextul ultimului vers. unii, mai cu imaginație, îl vor percepe ca pe o pată roșie pe cearșaf, doar ca să te enerveze...
nu știu dacă sintagma \"măreția orelor de frig\" îți aparține.
știu că despre \"măreția frigului\" scrisese cu oarece succes nichita...
oricum, se pare că, de dragul rimelor, ai momente cînd sacrifici poezia, ideea.
dar ai timp să-ți revii, fiind tînără și ferice!
probabil că, în timp, te vei mai tempera și nu vei mai sări la harță din te miri ce!