muză neglijentă

,,rămîn în urma ei doar niște cercuri roșii
pe șervețele
bun vin aduseși – spun eu în gînd -\'\'

spun și eu, o vorbă-așa...
să n-o izgoniți de tot
muza, fie bună rea
nu se caută la bot (dinți)
:)
plăcut - Lory

sper să nu vă deranjeze gusturile mele în materie de poezie, ce să.i faci eu nu sunt alții, așa că las un semn aici.
sinceritatea aceasta camuflată sub conversația cu o muză inezistentă îmi spune. și dacă îmi spune eu încerc să înțeleg, cum vin stările la un pahar de vin și cum pleacă lăsându-te răvășit. aduceți sifon, să simțim mai puțin.

ca să stea cu tine, muza trebuie îmblînzită, nea antoane...
spun și eu o vorbă-așa
astăzi este, mîine nu e...
muzei, fie bună, rea,
este bine să-i dai UE!
...(adică s-o scoți în Europa)

Interesant mi se pare ca uite, pana si Nanu aduce in poem problema optzecistilor, a tropilor, etc...
In rest, poemul (cu umorul rafinat deja marca Liviu Nanu insa) imi aminteste intrucatva de \"presedintele Baudelaire\" a lui Nichita. Diferenta insa nu consta doar in faptul ca Nichita se adreaza unui barbat iar Nanu aici unei femei (in acest poem muza purtand chiar \"fusta mini\"), ci si cateva grade bune de tarie, Nichita vorbind acolo despre \"absint\" iar Nanu aici despre \"vin\" - ba mai rau, ii cere muzei la urma sa-l mai inmoaie si pe acesta cu sifon. Halal :-)
Placut,
Bobadil.

asa da, nenea nanule.

nu gasesc niciun motiv pentru care mi-a placut, dar sunt sigur ca sunt. nu m-am putut abtine sa nu las semn.

Din fiecare vers al poemului reiese faptul ca pe muza ta chiar o iubesti, ti-ai dat seama? Un poem frumos si trist. Mie imi inspira dor.

Îmi cer scuze că răspund așa tîrziu, am lipsit o zi de acasă. E plăcut sentimentul cînd știi că versurile și trăirile tale sînt transmise (aproape) nealterat cititorilor, care, iată, au rezonat aici. Da, fericirea prozodică, adică sentimentul lucrului bine făcut, rimei cu grijă alese, metaforei inedite, ritmului adecvat. Asta presupune că nu abandonez versul clasic, și așa cum a sesizat și Bobadil, încerc o reabilitare a figurilor de stil. Ce-o ieși...muza cu mila.

ptiu!
ți-a spus că Bucureștii sunt un oraș de perdiție: pierzi rima, topica, bunele obceiuri, sări peste invitații, umbli cu metroul și înveți barbarisme.
cum ar fi ăsta: \"„thank you for shopping” în mînă\"

o muza inexplicabila...intalnirea e in acelasi timp (i)realitate si cerc rosu pe un servetel de fericire (numele unor ingeri scris \"data viitoare\")
neglijenta vine intr-o zi (ne)buna... muza, dupa ea, cu sacosele pline, alergand dupa inca o secunde din tine. fantasticul. \"ciocnim pahar dupa pahar\"

cu respect, blueboy

Cornel, cercul roșu este partea materială, vizibilă, ai citit în cheia corectă. Partea invizibilă, adică spirituală, se află la îndemîna cititorului, dacă vrea o găsește.