Traian Rotărescu

Strict ca percepere eu ma raportez ca si cititor (cu standardele/ gusturile/ asteptarile mele etc) doar la prima strofa.

Continuarea/ rile nu o/le gasesc prea fericite in sensul ca deturneaza traseul impus de prima strofa/ Deci considera ca pe un defect cand lansezi un proiectil reusit...fiindca restul rafalelor sunt comparate cu primul reper iesit pe teava :)

In fine sau alt exemplu: o armura la care numai o parte este din otel iar restul din tinichea.

(daca mai era cauzul) ca tot suntem off topic

Asadar daca nu mai tii minte, te rog sa revezi pe pagina ta de comentarii concluzia-rezumat intitulata \"de recomandat\" -your own words.

Textul se numeste \"Andrule\" si apartine unei debutante carei i s-a refuzat sansa de-a figura la reco in ciuda sesizarii tale.

PS. desi, altadata ai nimerit-o (cu \"nominalizarile\" le reco) tocmai de asta regret ce-am spus ca regret , deh, tabu-urile astea...

Recomandarea demonstreaza, slava Domnului, ca (inca) se are in vedere diversitatea in ce priveste distributia/ distribuirea
agonistilor la rubrica atat de...disputata :) a recomandatelor. \"Sangele proaspat\" arata celor care reclamau ca prea se obisnuisera cu un numar fix de \"abonati\" ca inca se poate deci chiar nu vad de ce noii \"alesi\" ar trebui tratati cu dispret, de parca au nimerit in lojele Operei din Viena, pe locurile de necedat al aristocratiei locale =D


PS. Regret doar ca a fost trecut cu vederea flerul atat de \"pe faza\" al d-lui Mihai Constantin care, ieri alaltaieri, remarcase un alt text meritoriu, in opinia dumisale. Care text era, din pacate PRIMUL introdus de autoare aici deci n-a putut fi omologat cum se cuvine.

Uneori da, uneori nu, asta insa n-o transforma automat in \"cenusareasa\"...

Adica, pana la urma si ea asteapta/ de ea se ocupa un singur print? :)

Tot e bine
ca nu poarta bocanci, zic eu.

vai, ca pacat, tocmai la reco nu mai sunt simaptic.

what a pitty.

Claudio,
de ce tocmai o \"batista\" alba?!!...c\'mon...si \"de matase\" pe deasupra. O batista alba \"in ciuda mucilor de pe ea\" sau..a altor lichide parca parca ar fi fost o trimitere catre neasteptat (boala mea) :) oricum aici nu te-ai \"calificat: batista aproape alba en fin, stii cum e cu variantele care nu-ti apartin, multi viteji se-arata...

păreai fericit așa că m-am gândit
că ai avut o moarte frumoasă


Asta e leit \"hibernatus\" cu Louis de Funes..film la care m-am ras cand eram copil :)

Finalul (ti)-aduce nota de originalitate NE-filosofica, hehe.

Apropo, daca \"stateai la panoul de comanda\" prezenta ta era imperios necesara: n-avai cum sta degeaba(epoca da!) pt ca atunci n-ar mai fi fost nici un film =D

probail ca ti-a scapat o litera la \"voluptos\".

Totusi, e o vocalalipsa :)

Viorel, indiferent de perioada postarii extului de fata, m-ai convins ca ai \"vana\", pe bune. In special finalul, in care surpinzi atat spontainetatea \"fraierului\" - la nivel platonic! indragostit, adica fateta care se manifesta etern cat si maturitatea \"reflectionistului\" de mai tarziu.

Stiu sigur ca e foarte greu sa dai o asemenea coerenta unor manifestari cat se poate de disparate (in timp si spatiu, dar, mai ales emotional)

Cel mai reusit lucru este ca, datorita ACESTUI finala, crezi o bucla temprala repetabila la infinit, bucla pe care ti-ai stantat copy right-ul.

M-ai surprins, asta e!

Viorel, mă bucură, sincer, prezența ta aici; chiar nu mai știam cu ce te ocupi în afara rarelor emisiuni de divertisement (strict în domeniul televiziunii) deși am urmărit, sporadic, câteva \"lumi\" ale lui Gaiță. Sigur e că m-am numărat printre cei ce te-au regretat în timpul \"escapedei\" tale din Sua, la vremea respectivă.

so, once again, bine-ai venit în/pe acest mediu virtual:)

referitor la porc, dintr-un \"robingo\" brencian (deh, concurența VIP-urilor) am reținut sigur că reprezintă zeul amazonian al prosperității; before that știam că și chinezii-l consideră simbolul al bogăției- de unde, pușculița pe care ne bayăm în vremuri de criză :)

Își doresc să stăpânești mai bine pe viitor Î-ul din A (răgÂieli, stÂrnească, cÂștigat) și (dar aici intervine \"ochiul\" poezistic) micile typosuri care, desigur, nu stânjenesc cătuși de puțin verva-ți de cronicar: \"zi pas dacă nu ȘTII.

Te mai citesc.

eu as scoate ultimul vers (impovarator). nu stiu exact de ce :) dar \"parca nu l-ai gandit tu\" -in sensul acestui text. Parca nu aici e locul lui.

Ps. ce-i cu coerenta asta which has taken over you?

În primul rând suntem oameni, indiferent de predestinare; nu toți (ne) conștientizăm vocația \"zidită pe dinăuntru\" aidoma meșterului Manole.
Ceea ce nu înseamnă că ea nu există.

Accesul la alta memorie, străina și totuși atât de personală (inseparabilă) amintește de povestirile fantastice ale lui Marquez (Ochi de câine albastru)

Numai printr-o fereastra din vis, imateriala însă atât de necesară, putea trece afară inocența, parte a eternității.

Interesant cum în acest mediu până și lumina decade \"îmbrăcând\" forme agresive și inestetice.

am reținut mecanismul -un fel de principiu perpetuum mobile, autogenerat, al autosuficienței, culmea, sincere, mai degrabă inocență decât vină: \"Care te face să privești luminile din depărtări și să-ți imaginezi
Că ele ascund un mesaj că poate ele sunt poziționate/Într-un mod anume\".

De fiecare dată, conferim ceea ce ne covine, un sens, ne agățăm de semnificație când, de fapt, \"...ele nu îți vorbesc în niciun fel și nimeni nu îți vorbește
Niciodată nimic / absența îți astupă ochii\". Ceea ce s-a întâmplat pierde din consistență, trece dincolo de pragul realității, în iluzie, atunci când încerci să-l ințelegi: \"Nici măcar nu îmi amintesc vreun nume
Știu însă cât de încântător a fost\".

Nu poți îndosaria, fără să-i deformezi autenticul, viata, pur și simplu. Ea rămâne în afara acelui ou în care te afli, în prezent, în care vrei s-o limitezi, conceptualizând amintirile despre ce a fost. Ca dovadă, ele se sustrag formei: \"Dacă e să fiu sincer nici nu pricep de ce n-am pupat-o
De ce nu mi-am apropiat căldura de ea\".

Așadar, nici nu poate exista un ALT final, fiindcă te menții sincer cu tine însuți tot timpul ( eu sunt, serios :) chiar un mare susținător al \"risipei de detalii\". Vorba aia, ținând seama de \"aura sincerității\" daca nu în poezie, atunci unde?

PS. În plus, steaua vine și pt că, spre deosebire de alte personaje cu pretenții, tu reușești din când în când, să ma(i) surprinzi; nu repeți o anumită formulă care ți-a adus succes pe moment.

stiai si tu asta, asa ca puteam sa ma abtin :)

ce vad eu aici...ganduri disparate, care fug de conctetizarea exprimarii (prea mult efort impus cititorului fortat sa presupuna, mai mult decat poate da:)
\"cauți o ieșire să nu te presupună\" nu se incadreaza in nici una dintre variantele \"normale\" cauti o isire care sa te...sau cauti ca o iesire sa te..Your choice.

Apoi, ambivalente: \"dublul oricărui în afară e/ mâna apăsată pe clanță\" mana asta poate fi la fel de bine dublul oricarui inauntru, nu? De asemeni \" fiecare atingere la fel
de vie în acum\" gestul da senzatia ca nu apartine sau ca vine din afara \'acumului\"..iarasi fugi de explicit (DE acum) sau fortezi limabjul catre phrasal verbs; tot nu-mi suna bine la fel de vie IN/ acum...etc.

Deceiving, ca aranjare, lay out (iarasi atac la cititor -cel neversat victima sigura- atunci deschizi// CEZURA, CEZURA, CEZURA! în sfârșit pasărea de metal își execută...prea dificil traseul impus, nemaivorbind de acordurile lasate in suspensie care contribuie, mai ales ele, la un halou cetos.

ce mi-a placut sincer, (dar cam sarac martisorul :) \"înăuntru repetiția plină a clipei/ ca o molie uriașă\"

Dupa cum se vede, comentariul se adreseaza strict autoarei si nu ante comentatoarei, scrupulele astea.

Exact, una luata individual, insa contextul fiind de asemenea natura incat ambele situatii se sustin reciproc, apetenta in randul admiratorilor (A. are multi ochi multe urechi si guri toate o vor toate o cer toate o adulmeca)
si urmarea, acordarea unor gratioase favoruri pretendentilor alesi pe spranceana, NU mai este nevoie de conditionarea impusa de \"DAR o înghite întotdeauna o alta masina\". Eu cu conjunctia am ce am si de-astea mi-a casunat si pe neviovata :) masina. Ce se poate intampla in afara faptului de-a fi inghitita de una din masinile care-i stau, indirect, prin
proprietarii lor, la dispozitie?. De parca ar fi cine stie ce raritate/ anomalie prezenta unei masini \"inghititoare\" care, la randul ei, desemneaza privilegiul celui care-o conduce.

E ca si cum acorzi o falsa aura.

Recunosc am facut o confuzie.

Prima data m-am gandit la \"femeie forte\" pt a salva oarecum exprimarea greoaie; pe langa faptul ca fluenta citirii se-mpiedica in involuntara rima foarte-poate nu gasesc/nu reusesc sa gasesc rostul acestei alegeri.

Mai departe, gurile admiratorilor care jinduiesc dupa aceasta
femeie apartin (cum altfel? :) mai multor barbati deci, ipotetic, nu se justifica singularizarea unui singur vehicul \"dar o înghite întotdeauna o alta masina\" din moment ce numarul posesorilor de masini este unul destul de semnificativ, fara limitari. E firesc asadar, sa aiba de unde alege masina in care se urca, respectiv barbatul pe care-l va ferici, dintre cei avuti la dispozitie; acest gest -alegerea- este singura alternativa. Recitind, reactionez cam asa: \"ei si ce daca o inghite o singura masina?, ca doar nu era numai una\".

Te complici inutil si, prin contrast cu inceputul, finalul capata o cursivitate in acelasi timp densa si provocatoare (incepand cu \"A. are glezne subtiri si degete lungi-lungi intra cu ele în vietile tuturor în aburii de cafea în apa calda\")

Fragmentul respectiv merita nu doar o singura stea, dar am stat sa analizez ce nu mi-a placut.

Eh, Bukowski everywhere, sub forma de volum (e). poate ca intr-adevar nu e atat de minutios pe cat mi se parea mie, sau nu face risipa de amanunte desi este deseori destul de minutios.

Si Orsova, dar la-ntoarcere :) Damnation colony

Nu am de ce sa ma supar Mihai. E cat se poate de clar pt oricine cat de onesta a fost incercarea ta de intelegere a textului; ai cautat atat ansamblul cat si detaliile, nu doar l-ai frunzarit.

Acum, n-am stat sa extrag si sa dezvolt picaturile( sau pistele) de dramatism continute -plugu-n condei/ si sapa-n calimara- vorba lui Arghezi.

Tocmai pentru ca toate lucrurile facile, \"la indemana\" cum le spui tu se gasesc la tot pasul le-am prezentat ca atare , polaroid style, fara sa le modific/cosmetizez. Nu ma asteptam sa contina totusi sugestiile mentionate de tine (care NU sunt, evident nicidecum meritul meu).

De data asta am ramas obiectiv, si ma bucur ca nu m-ai suspectat ca incerc sa-l pastisz, prin prozaism, pe Bukowski.

Pana la urma e ciudat cum se cere fictionalizata realitatea, nu?

nu e dicteu automat nici dada, mai degraba un hibrid: se pleaca de la nucleul valuri, sare, sarut (unul dintre cele mai tocite) care indiferent de amplasare tot ar fi dinamitat structura inspirationala :) -daca mi s epermite o astfel de exprimare - si se ajubge la niste asocieri libere axate in continuare pe campuls emantic acvatic ( mare, trambulina, a tasni).

noutatea (daca exista si eu n-o percep) va ramane inecata in straturi destul d eprofunde, nu ajunge la suprafata.

Exista oameni pentru a face psibila existenta lui Pierrot, sau exista Pierrot pentru a face posibila existenta oamenilor?

Asa se-ntregesc impresiile, prin asteptarea unui raspuns, niciodata impus dinainte :)

T.