Poezie
Nordica
1 min lectură·
Mediu
Nordica, galionul de aur,
m-a luat la bord printre banchize.
Flutur, în semn de plecare,
steaguri limpezi de frig,
unii zâmbesc, mama plânge,
dar eu, neîndurător, cu inima toată de gheață,
lunec și strig : Eduard Grieg !
Vino, Doamnă, spre Nord,
într-o cabană de lemn, la marginea unui fiord ;
privesc în urmă cum se adună
sfârșitul tern de săptămână.
Va fi limpede, va fi seară, va ninge
și-o pace blondă va învinge.
Acolo, Ironia, neputincioasă, pe sub ghețuri zace
și trandafirii carnivor nu se deschid,
acolo despre Tăcere se tace
și îngerii se prăbușesc discret în vid.
Acolo m-alină un somn de lumină, cotropitor.
Acolo se moare atât de ușor !
(volumul \"În acte, ești viu\"-2001)
033.497
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Traian Calin Uba
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Traian Calin Uba. “Nordica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/traian-calin-uba/poezie/208052/nordicaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ININIrina Nechit✓Ironia nu trebuie lăsată să tacă sub ghețuri. Poemul ar fi fost ferit de sentimentalism dacă ai fi fost mai detașat de epitetele sinelui senimental. Și o blondă va învinge? Pe curând!
0
ASConcert pentru pian în la minor , ah, Grieg , supranumit \"nordicul Chopin”\", ah, acest poem simplu și intim...
« m-a luat la bord printre banchize.
Flutur, în semn de plecare,
steaguri limpezi de frig »
Simt briza lejeră și proaspătă care urcă dinspre apele albastre și întrevăd într-o simplă clipire de pleoape strălucirea ghețarilor, aud tăcerea munților abrupți și ascult liniștea fiordului... Sunt vie, Domnule, și nu numai în acte:
- am urcat la bord printre plase de pescuit
Flutur, în semn de sosire,
apusul de aur ca o pată din soare –
Am citit cu plăcere acest poem, apoi l-am legănat în gând până ce somnul m-a cuprins și m-a făcut stăpână pe neantul de dincolo de spații și timp.
Amadriada
« m-a luat la bord printre banchize.
Flutur, în semn de plecare,
steaguri limpezi de frig »
Simt briza lejeră și proaspătă care urcă dinspre apele albastre și întrevăd într-o simplă clipire de pleoape strălucirea ghețarilor, aud tăcerea munților abrupți și ascult liniștea fiordului... Sunt vie, Domnule, și nu numai în acte:
- am urcat la bord printre plase de pescuit
Flutur, în semn de sosire,
apusul de aur ca o pată din soare –
Am citit cu plăcere acest poem, apoi l-am legănat în gând până ce somnul m-a cuprins și m-a făcut stăpână pe neantul de dincolo de spații și timp.
Amadriada
0
TUComentariul tău e un poem al receptării poemului… care te face “stăpân peste neannt.”Am reținut sintagma( versul). Mulțumesc pentru vizită, mai treci…
0