Toth Arpád

Acum când plouă liniștit, Rămân în pat, ca să scriu versuri. Pe mine nimeni nu m-a iubit, Harul sfânt, îl am din ceruri! Arpi mă numesc colegii, Deseori sunt un om dual, Iubesc tinerii,

Atâtea flori sunt pe pământ Și pe cer atâtea stele, Toate se vor duce-n vânt, Precum anii vieții mele! Atâtea flori sunt pe pământ, Voi fi iarăși printre stele, Divinul prin al său

Grăiți doar adevărul oameni buni.Spulberați răul cel ce curge neâncetat, zburdând spre iadu-ndepărtat. Bravi mincinoși, sub soare, ca o frunză ce dispare, naivitatea din prostie eroi mulți

Soare cald din răsărit… pe dreapta m-ai încălzit atunci când m-am rătăcit în lumea trecătoare? Lună, cu al tău infinit… pe stânga m-ai răcorit atunci când am zăbovit prin trecuturi

Pe jos stratul de zăpadă S-a așternut încetișor, Peste munți și prin ogradă, Pe cetina molizilor. În zilele călduroase Apa se evaporase Și în nori s-a transformat, În alb covor

Respectați protecția muncii, respectați litera poruncii, dar înainte de a lucra bine pentru a vă proteja, rostiți calm din sinele vostru, din inimă ... un \"Tatăl nostru\" !

Atât de frumoase sunt visele senine Ce izvoresc din adâncul sufletului meu, Mirifice cuvinte ce nu îmi sunt străine, Iubire, compasiune, iertare, Dumnezeu! În efemera noastră viață pe

Pe sub merii înfloriți Se scurg oile la vale, Câțiva ciobănași vestiți Întorc oile din cale. Sfântul Gheorghe e aproape Înspre munte să pornești, Păzești oile departe, De mândruța ce-o

Sub mărețe raze de lumină, Vrăjit de al naturii ciripit, Privește...cu fața lui senină, Spre un arboret, de el mult iubit. Melancolic, spre trecut privește, Spre anii săi cei dulci, trecuți în

Când se plimbă prin pădure Are omul ce să-ndure, Deși priveliștea-i frumoasă... Coasta-i mare și e deasă. Dar să faceți gălăgie Ca ursul de voi să știe! Mai strigați din când în când Pentru

Merg băieții pe la fete Cu parfum să le stropească, Beau rachiu, nu să se-mbete, Ci să stea să mai vorbească. Când băiatul scoate sticla De parfum și o stropește, S-a și descifrat

Mogoș Vasile Covasna, 55 de ani. Întâmplare povestită în anul 2009. Eram copil și am fost cu tata și cu 2 vecini la cules de zmeură. Cum veneam pe drum în jos, deodata la câțiva metri de noi

Azi am înțeles și eu Zilele-mi primite-n dar, Iluminat voi fi mereu, Sfârșind trecutul de coșmar! Trăiesc zile numărate, Egoul de ce să-l car? Nutresc zile nestemate, La al Divinului

Sfintele sărbători binecuvântate Ne vor aduce mult bine în toate. Vom promite solemn că vom fi mai buni, Respectând iubitele datini din străbuni. Degeaba cântă cocoșul dimineața, Dacă nu știm

Tu știi că inima mi-e mare, un loc etern în ea ca să găsești. Ești roua dimineții pe o floare, când ținându-ne de mână, mă iubești! Mi-ai deschis în viață o cale, prin graiu-Þi dulce mi-Ai

Mi-e frică să-ţi ating pleopa cu un sărut, Să nu-ţi strivesc visele clădite cu atâta trudă, Mi-e frică să te privesc în ochi, Să nu-ţi tulbur limpezimea ce inundă, Oceanul cristalinului, şi să

Să nu credeți că-n astă viață Nu se respectă vreo povață, Că Divinul vobește în plus, Nerespectând ceea ce v-a spus! Ca un bumerang, răul făcut... Se va întoarce de la început Spre a suferi

Vai, ce scurtă este viața Ca în ea să ne certăm, Dar îmi pare și mai scurtă, Pe toate să le-nvățăm. Ce ușor va trece timpul Peste tot ce am salvat, Ce ușor se duce totul, De-i greșit drumul

Flori frumoase din pădure, Vine ursul să le fure, Dar mistrețul e mai isteț, De multe ori, mai hrăpăreț! Cu râtul le scormonește Și le-nfulecă domnește... Rădăcini și frunze-amare, Deși

Bradul Abies alba – Două canale rezinifere Am pe dos, pe acele mele. Degeaba încerc să fiu mai bun, Uneori ajung pom de crăciun. Molidul Picea abies –Cu rădăcinile-mi trasante, De-i

Pornesc spre pădure și întâlnesc o floare, E gingașă, suavă, frumos mirositoare, Bunul Dumnezeu multe minuni mai face, Dar omului nimic nu-i place! Floricica din pădure, E acolo să

ÎNTÂLNIRILE OMULUI CU URSUL POVESTIRILE OAMENILOR CARE S-AU ÎNTÂLNIT CU URSUL „România prezintă recordul mondial prin piesa dobândită la Prundu Bârgău ( 1994 ), cu craniul de 69, 2 puncte”

Se oprește timpul pentru tine și în prezent tu te afunzi, din neant eternul te susține când în glasul tăcerii te scufunzi. Þi se conectează universul prin briza ce o simți dar nu o vezi, din

Divinul are dreptate... Căci cele mai mari păcate Sunt furtul și corupția. Dar va veni justiția! Cel ce critică... rănește, Spre corupție pășește. Acești oameni deloc nu scad, Dar cu toții