Toth Arpád

Într-o zi de vară lungă, Pe la șase, cu mult soare, Mergeam voioși spre cabană, Obosiți pentru mâncare. Cabana Iancău se numea, Prin frumusețe se impunea, De pe Raitec tot pe șine... Veneam

-Nu fi trist bătrâne că trăiesc treimii de ani, de timpul va apune peste mormântu-ți fără fani! Voi veghea deasupră-ți și-n vremuri de restriște, anul douămii îi spuneți, de-ncepea seva-mi

Chiar la marginea grădinii la hotarul cu vecinii, falnic se inalță prunul, ca el... nu mai dai de unul. Frunzele-i în soare sclipeau, acolo păsări ciripeau, frumos prunele-i atârnau, iar

Freamătă ușor pădurea Sub sunet grăbit de pași, Toamna-mi dăruie tăcerea, Dintre brazii ei trufași. Un mic izvor din depărtări Clădește vaduri din alei, Susurând spre patru zări Cu

Gânduri răzlețe mereu se combat, de la starea fără gânduri mă abat, de lăuntrica pace-mi sunt furat. Noian de gânduri din lungul șirag, dați-mi doar pace, căci timpul mi-e drag! Nu mă

Aud cum stropi se sparg peste o stâncă șerpuind printre veștede frunze ușor, privirea mi se pierde prin valea adâncă urmărind un pârâiaș, curgând încetișor. Umede ramuri îmi arată cărarea

Când Divinul te iubește, Din Universul infinit, Inima în tine crește, Iar visul tău e împlinit! Când Divinul te iubește, Chiar de corpul ți-e ostenit, De necazuri te păzește, Din Universul

Din acele multe cărți citite, prin cunoștințele dobândite, am ajuns la o filozofie, pentru că așa a fost să fie. Cunoștințele acumulate nu aduc bucurie în toate. Ce am găsit, pe mine m-a

Lângă izvorul din pădure Stau visele să mă fure, Liniștea și pacea domnește, Al apei susur mă vrăjește. Izvorul curge neîncetat, În gândul meu, am cugetat: Să-l ascult ce-mi

Părerea mea personală pe care mi-am format-o ca o concluzie, din normanul de cărți citite, precum și din cele auzite de la persoanele care au dobândit calitatea unui guru, despre cum ar trebui

Sub flori de tei în lizieră, Ca pe-un vas de croazieră, Inima se-nveselește, Chiar de omul mai greșește. Dar Divinul mereu îl iartă, Pentru a avea o nouă soartă, Conform faptelor

Rătăcesc prin visele-mi senine Ce izvorăsc din adâncul sufletului meu, Nu-ți fie frică de viață străine, Iubire, compasiune, iertare-este Dumnezeu! 26.11.2017

Frumusețile vieții trecătoare Doar în clipa morții le vom estima, A Divinului iubire cea mare, O vom înțelege și o vom stima! Căci în această viață trecătoare Am tot făcut ce am crezut că-i

Fetița mea e o furtună Când timpul este prea ploios, Când norii negri de adună, N-o ajută un glas duios. Fetița mea e o comoară Când e soare și-i frumos, Asprimea vremii n-o doboară, Când

De simți suflul răcoros izvorând din orice floare, om iubit, ești norocos, este o iluminare. Iar dacă aceea răcoare ce din floare izvorește iese și din mădulare, Dumnezeu te

Zâmbetul unei femei, dăruit cu un temei, este un dar strălucit, face omul fericit. Este roua dimineții pe undele frumuseții, un trandafir în floare, dar strălucind în soare. Nufăr alb pe

Prieten drag mereu ne ajuți când răul spirit îl înfrunți, căci venind din ambrozie faci lumea bună să fie. Prieten drag inimii mele, faci bolile să se spele, unde ești e sănătate, te

La o margine de sat, Cobor oile la vale, Câinii buni nu au lăsat, Să le iasă ursu-n cale! Sus la munte au slujit, În pădurea cea frumoasă… Câte veri nu le-a grăit, Natura

Prea scurtă e viața, Pentru a nu iubi, Dragă ni-e dulceața, Zilelor de-a fi. Scumpă e valoarea, Zilelor pierdute, Dulce e savoarea, Clipelor avute. Căci vine sfârșitul, Vieții

Omul crede uneori, În a zilelor povară, De ai fete sau feciori, Sau o soacră dulce-amară, Sau soția iubită, Că este fericită. Dar oamenii în viață, Își dau arama pe față. Uneori cel mai

Venise la noi un practicant, Umflat în pene, arogant, Dorea să-nvețe meserie Pe teren... că-i jucărie! L-am invitat de dimineață... Zilei lungi să-i facem față. Când soarele pe cer

Te-am așteptat atât de mult să te văd eu prima oară, ce bine-i că te-am cunoscut, să-mi faci viața mai ușoară. Lângă o margine de drum curgeau mașini la vale, m-ai învățat cum să-mi