Toth Arpád

Se născu o mamă pe acest pământ, Cu Dumnezeu făcuse un legământ: Cuvântul Lui să îl respecte, De-i gravidă, copilul să-l accepte! Născu femeia fără nicio teamă, În timp, treisprezece copii de

Priviți cum înflorește o floare, Cum se scaldă în orice culoare, Căci ochilor frumoasă dorește a fi. Observați ce frumos ea miroase, Cum vă dăruie zile pompoase, Ea vă dăruie parfumul fără a

În inima mea încăpătoare Își face loc întregul Univers, Mama este prima de sub soare, Chintesența vieții, frumosul vers!

Slugă a Divinului, hoinar în astă viață, rob din ceața chinului, iubesc orice dulceață. Mama, ea m-a învățat, având grijă de mine, tot greșind... m-am deșteptat, acum… merg doar spre

Marosi Sándor, 47 de ani, pădurar, fost paznic de vânătoare. Eram in zona Harghita-Mădăraș. Îmi lăsasem mașina, m-am dus prin pădure și când m-am întors la mașină, am văzut sânge prin

Anton Liviu Ionuț, Zăbala: Veneam cu caii pe un drum. Caii erau obișnuiți cu drumul. Deodată s-au oprit. Era un mal mare pe ambele părți. Eu veneam în spate. La 20 de metri apare ursul. Atât

ca o mamă iubitoare ne-nconjoară cu candoare acest pamănt înfloritor sub soarele dogoritor. ca o mamă iubitoare, hrana ei nemuritoare e sânul ei alintător cu magnetism încântător. că pe

Noi oamenii mereu greșim Prin viața dură când pășim. N-avem oameni la putere Să facă ceea ce se cere! De se taie vreo pădure, Ai și zmeură și mure. Vei avea și căprioare, Adăpost ferit de

Vreau să fiu doar un brad mare Și ani mulți ca să trăiesc, Dar când de Crăciun mă taie, Repede mă prăpădesc! Așa frumos împodobit, Mulți copii înveselesc, Cadouri multe de-au sosit, Tot sub

Chip de zâmbitor copil, dulce, drăgălaș, umil, mă ajuți să fac față, la greutăți în viață. Dulce chip iluminat, tu mereu m-ai apărat ? Aș dori să și vorbim... zâmbete să făurim. Valuri de

De știi tu că faci doar bine, Ce să te îndrume altul? Divinul te întreține, Păstrează-ți în toate calmul! Cine e fără de pată? E virtutea lui Iisus! De te strădui viața toată, Vei fi slăvit

Zagon e satul din vecini, De treci dealul să te-nchini La biserica din sus. Treci drumul, apoi te-ai dus! În drum pe partea opusă Prima casă este pusă, Unde un cantor a locuit, Acum în

Sunt pădurar din tată-n fiu. Un om destoinic vreau să fiu, Căci natura mă iubește, Pădurea mă-ntinerește. Printre urși, printre mistreți, Printre oameni certăreți, Printre șatre de

Tremurând frunzele toate, Prin vântul fin se întrețes, C-un dans lin, prin mii de șoapte, Cu lujeri noi la soare ies. Artificii de miresme, Se scurg șuvoi prin ciripit, Pe cărări ce zboară

Pe o pajiște montană, De treci pădurea prin desiș, O priveliște spontană, Apare-n față-n luminiș. Dar ei stație îi spune Cu diagrame pe pereți Și când soarele apune, Doar vântul urlă prin

Iubește mult cât vei trăi, iubește întotdeauna, zei și îngeri te vor păzi și viața ți-o vor îndruma.

Pe coamele Surducului, în vuietul amurgului, o cabană se înalță. Aici totul prinde viață. Pe întortocheatele căi, suflul Divinului pe văi prin glasul iubirii materne, pe întinderi se

Într-o bătrână pădure cu unduiri domoale, netăiată de secure, ursul brun cam dă târcoale. Sub acei arbori seculari ca un văl seara se lasă, acești falnici centenari dau naturii mare

Degeaba curg izvoare reci Prin păduri printre poteci Când pe cer este doar soare. Totul ce valoare are Dacă nu vorbești frumos? Degeaba stele strălucesc Când negre nopți

Grandios pășește agale pe poteci, Prin înfundături de munți, prin locuri reci, În arșița verii prin ceață și ploi, În deplină libertate, prin noroi. Pe la stâni strecoară spaima printre

Sub a pădurii poale verzi, tu două dealuri poți să vezi, care dulce-l vor cuprinde, aici satul se întinde. Un pârâu desparte satul, șerpuind încetișor, când se umflă nu e altul, mai

De sfârșitul lumii vă e frică? V-am spus că doar lumea se mai strică! De ce-au zis majașii v-ați speriat? Haideți la Chiuruș că-i înapoiat. Cu mulți ani în urmă a rămas, Prin creiere