Mama Frusina din Păpăuți

Se născu o mamă pe acest pământ, Cu Dumnezeu făcuse un legământ: Cuvântul Lui să îl respecte, De-i gravidă, copilul să-l accepte! Născu femeia fără nicio teamă, În timp, treisprezece copii de seamă. Sărăcia o păștea la tot pasul, Nu-i știa nimeni din suflet necazul! Decât să-i scoată doctorul o măsea... Mai dulce era durerea... când năștea! Ea decât să frământe aluatul, Mai bine năștea - zicea la tot satul. În inima ei mare au încăput, Cei treisprezece copii, ca un sărut. Când gemenii pe lume au venit, Văzând doi deodată, a încremenit. Dar Dumnezeu o cheamă la el și-i spune, Că și-a făcut treaba în astă lume! Fără alai, onoruri, dar corectă, Acest cuvânt zis mamă, îl respectă!