Tinca Mihai-Paul

Atmosferă de bine Se dezbracă natura de toate cele rele Aruncă cu ele, departe... Apoi, ne-mbrățișează cu toate cele bune Totul devine plin de viață, nu-i moarte... Sare soarele ca o

Paravan pe vânt Salut respectuos momentul Sădit în umbră de orgoliu... Și las deoparte sentimentul Īntins la maxim de un troliu! La judecată, puse-n fum Stau faptele cu stea în

De ce trăim? Viața, tot ce putem căra cu noi, De când te naști, și până mori, Se termină, totmereu, la unii bine La alții rău, față de ce conține. Prea scurtă, pentru cei cu

E iarăși seară Peste câmpurile verzi, Peste turme, și cirezi, Peste pomii din livadă, Bate azi un vânt de seară. Azi cine să te mai creadă? Soarele, acum mai roș, Iar se

Veșnica ispită În ochii unei veșnice ispite mă oglindesc... Femei, izvoarele neterminate de frumos, Te spală, mai apoi te uscă și te otrăvesc, Fiind precum un dans, pe-un ritm duios... În

Începe școala Din nou și tot așa, și iarăși, S-a dus, a fost, plecat-a, Fugind, mergând, târâși, Sigur, asta este doar vacanța. De-atâtea ori vine la noi, Și stă cât vrea, deși am vrea, Și

Gând de toamnă Măceșele sunt roșii ca ouăle de Paște Obrajii, de frig, mi-s la fel… Așa deodată toamna-mi naște Pe lângă un sughiț, un țel… Plec capul pe sub ramurile brumate Iar soarele

Cei doi stropi Sub cerul de lumină plin Sunt pe pământ, o pată... Sorb liber cupa cu venin Dar doi stropi îmi scapă! S-au dus în fund de pământ, S-au rupt rădăcini și roci Bate după ele-un

Mulțumesc-ul de primăvară Se sparge primăvara și curge peste noi În raze, ciripituri și zâmbete copilărești Iar inimile tari acum, bat tot mai moi Cu sufletu-n delir, curat

Probleme între pleoape Te sorb cu sare și cu doruri Când gândurile mi-s la tine - Rup lanțuri, sărut muguri În pleoape să te țin îmi vine! Sirenă ce-n oceane curgi Și-n gânduri sari

Au venit zilele frumoase Am înflorit azi fără precedent, Mă smulg dintre buruieni între lalele, Brusc, am devenit mai atent La fel de brusc, nu mai am belele! Serbez fiecare minut cu

Așa-i mai bine! Bună, am venit astăzi la tine Nu știu de ce trebuia s-o fac... Am simțit: „-Așa-i mai bine!” Și, să știi tu că nu-s drogat! M-am împiedicat pe drumul Până la poarta ta, la

Fulgul despicat Azi fulgul de nea s-a despicat în două, Jumătatea mai grea s-a călit... Cealaltă jumătate, s-a topit Luând pe bot de vulpe, chip de rouă... Care jumătate a câștigat

Dimineața asta este roșie Dimineața asta este roșie Se hrănește cu sângele meu! Dimineața asta este roșie Sunt iar fără tine, fără tine mereu... Dimineața asta este roșie, Curg florile pe

Vino iar… Lumină se făcu atunci, în casă, Lumina era cu mine, peste tot... Umbra ascunsă bine și rămasă, Nu mă lăsa să stau liniștit deloc... Priviri de umbre-atunci, lumini Și cuvântări

Răspuns Zenovia S-ar putea ca din cauza stelelor Să pierd luna. Sau deodată cu venirea ploilor Să-mi râdă vreuna... Nepăsător, sau surd ori hâd Curg la fel... Nu-s vesel, nu-s plâns, nu

Trandafirul sufletului meu Mergeam atât de liniștit prin viață, Alergam mereu doar când vroiam... Până s-apari tu într-o dimineață Iar dealul ce urma să-l urc, îl coboram... Mi-ai întins o

Poemele mele Acum, la un pas de drum, Privesc, și n-am curaj, Ca să nu se facă scrum, Þi să nu fiu luat drept paj. Iubirea asta este poate, Ceva ce nouă, ne socoate Că de iubești ca un

De ce numai eu? Durerile, suspinul, dragostea cu chinul, Mă fac să mă gândesc la tine, Tu, frumoasa mea știi bine, Eu te iubesc, o știi deja, te rog acum A-masculta că eu acuma-s mort, Vreau

Concluzii triste Firele mele de păr se sinucid în masă. Sunt un bun judecător al caracterului. Ideile curajoase îmi nasc acoperișuri de casă, Ce se opun vicisitudinilor gerului. Risipa n-are

Vreau să dezbrac ziua Vreau să dezbrac ziua de gâlceavă De țurțuri, de riduri, de foame... S-o am apoi și s-o admir, cu slavă Să-mi picure lapte din mame... Vreau să dezbrac ziua de

De țară În țara noastră cerul este mai aproape Strămoșii noștri vorbesc prin ce-am găsit la Tatra, Doar vorbele să le lăsăm să ne îngroape, Sau să migrăm aievea, lăsând în urmă vatra! De-o

Speram ca să mă nasc azi iarăși Speram ca să mă nasc azi iarăși Dar n-am făcut-o, am fost tot același, Tavanul e la fel de colorat și azi La fel, la fel ca-n zilele trecute-mi

Am început... Am început să mă dezbrac de cuvinte, Simt doar că trebuie s-o fac... Atâtea mi se zbat mucegăite-n minte, Încerc de mult să leg un sac... Desprind din suflet armonia,