Teodora Bucur

Când te-ai născut, În felul tău ai strigat Că nu știai ce e cu tine Că ai plecat unde ți-a fost bine. Că ești îndrăgostit, Și ce vroiai ai înfăptuit, Chiar dacă te-ai chinuit Strigi de bucurie că

Te-ai născut pe acest pământ, Ai muncit pe brânci Casă, toate cele ai făcut Și copii ai crescut. Când nu mai ești Și te odihnești, Tot ce ai avut Ei au vândut.

În palatul de gheață Cu țurțuri la fereastră După un somn îndelungat Zâna zăpezii s-a trezit Că vremea ei a venit. A plecat degrabă Pe calul ei de zăpadă Pe unde a trecut Mantia și-o

Oamenii au așteptat Vara să vină Cu cer albastru colorat Și zile senine. Femeile ies la plimbare In rochii ușoare Servesc înghețată Să se răcorească. Natura e veselă Florile-s frumoase

De mic copil el privea Cum bunicul lutul îl modela Si din mâinile lui ieșeau Minunății ce-l încântau. Dintr-un bulgare de lut, Bunicul îl transforma Sub privirile lui mirate În diferite vase

Cerul este azuriu Bate vântul încetișor Dar apare un mic nor Ce cheamă alții în ajutor. Norii negri furioși Ce se ceartă între ei Se descarcă pe pământ Ploaie mare cu mult vânt. Fulgerele cad

. Iată! Iese din pădure Și pășește încet, încet, Cu alaiul ei măreț, Primăvara somnoroasă. După somnul lung al iernii S-a trezit în ciripit, Păsările n-au avut răbdare Și în ușă au

Dumnezeu s-a tot gândit Că era cam plictisit Că să facă el ceva Să îi semene întrucâtva. Astfel pe Adam el l-a creat Și cum era singurel El a tot grădinărit Până când a obosit. Ca să fie mai în

Dinspre codrii iată vine Peste întreaga suflare Liniștită ea se lasă Zâna nopții întunecoasă. Cerul încet ea îl cuprinde Tot mai neagră ea se face Oamenii ce-au stat la masă Dorm demult la ei

De ce plângi turturea? Cum să nu plâng Dacă un copil rău L-a lovit pe soțul meu? Aripa e rănită, Gâze să prindă, Nu poate zbura Și nu poate mânca. De va muri, Eu îl voi jeli, Văduvă voi fii Și

Deși primăvara a venit Zăpadă, frig, încă mai este Soarele e plin de dinți Dar primăvara o simți. Pe străzi vezi țigăncușe Cu fustele lor pestrițate Vânzând ghiocei la trecători Ce pleacă cu ei

Lângă un cireș bătrân, S-a ivit un puiuț mic de cireș Ce nu a mai avut răbdare Și a ieșit la soare. Dintr-un sâmburel mititel, Rădăcini și-a făcut, Pământul l-a crăpat Și s-a înălțat. Cireșul

Ziua păcălelilor a venit, Hai să facem farse Celor ce îi iubim Să ne înveselim. Farse dacă îi faci Celui ce îți este drag Sper că nu se va supăra De păcăleala ta. Unii sunt morocănoși Nu țin

Într-o gospodărie Măgarul jinduia Să ajungă cândva Mare șef peste ograda sa. Toate animalele le-a adunat Și le-a ținut un discurs În care se lauda Cu istețimea sa. Că este ascultător, Ajută

O familie avea Un peruș albăstriu Ce in colivie stătea Și cânta. Era singurel, Era frumușel Era o încântare Cum cânta tare. Într-o bună zi, Pe sârma de rufe A poposit un peruș Colorat

O omidă păroasă Ce în dud trăia Frunzele îi mânca Până se sătura. A crescut mare, Avea multe picioare, Era frumos colorată, Și era făloasă. A tot mâncat, Până s-a îngrășat, Echilibrul l-a

Un bunic blajin Ce în baston avea sprijin Nepoții numai șotii îi faceau Ce pe ei îi distrau. Când bietul bunic Adormea în pic, Ceasul suna Și îl deștepta. Credea că e dimineață, Mergea de pomană

Cândva, Am întâlnit la cineva, Ochi aurii Ce nu îi pot uita. Sunt ca aurul topit In ei de ai privit Simți că te-au vrăjit Și te-au năucit. Sunt unicat Ziua și noaptea Acei ochi mă urmăresc Și

Ursul știa Că, în pădurea sa, Albinele casă aveau Și miere bună făceau. Într-o bună zi S-a hotărât Casa să o atace, De miere să o dezbrace. S-a dus frumușel La locul știut, În copac s-a cățărat

În parc a intrat O bătrânică, Este îngrijit îmbrăcată Și discret fardată. Are pălăriuță Stă pe băncuță Se bucură de soare Ca o floare. Lângă ea s-a apropiat Un bătrânel parfumat Este

În pădurea întunecoasă Un cerb cu coarne de argint Era impunător Și împăratul tuturor. O căprioară liniștită păștea Singură era De cerb nu îi păsa Dar cerbul la ea se uita. O goarnă a

Primăvara e in toi, Aerul te amețește Salcâmul a explodat De parfum înconjurat. Salcâmul este încărcat De ciorchini înmiresmat, Pistilul lor e dulce Și bun de mâncat. Albinele nu mai prididesc

Când noaptea a trecut Și zorile s-au ivit Natura s-a trezit Și cerul s-a înroșit. Înspre răsărit, Cerul prinde culoare, Că soarele apare Natura îi bucuroasă Și este voioasă . Omul s-a trezit, La