Poezie
Ursul
1 min lectură·
Mediu
Ursul știa
Că, în pădurea sa,
Albinele casă aveau
Și miere bună făceau.
Într-o bună zi
S-a hotărât
Casa să o atace,
De miere să o dezbrace.
S-a dus frumușel
La locul știut,
În copac s-a cățărat
Și s-a pus pe mâncat.
Străjerii ce casa păzeau
Alarmă au dat,
Albinele buluc au tăbărât,
L-au înconjurat și înțepat.
Ursul nu se îndura
Prada să o lase
Și a tot răbdat
Până s-a săturat.
Cu casă cu tot
Și-a dat drumul jos,
Dar roiul de el se ținea
Și într-una îl pedepsea.
A rupt-o la fugă,
Albinele îl înțepau de zor,
Nu a avut scăpare
Până la râul mare.
În apă s-a aruncat,
Albinele l-au lăsat,
Au plecat mânioase
Și furioase.
Ursul prins la furat
Din apă a ieșit,
Era necăjit
Că a fost pedepsit.
Totuși, era mulțumit,
Chiar dacă corpul îl durea,
După el a meritat
Că miere bună a mâncat.
0024
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodora Bucur
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodora Bucur. “Ursul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodora-bucur/poezie/14202675/ursulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.