Teodora Bucur

Ceața s-a lăsat Nu vezi la doi pași E toamnă târzie Peste oraș și câmpie. Mașinile rulează ușor Că îi in folosul lor De mergi ca turbat Te-ai accidentat. Păsările stau cuminți Nu ies din

De ești credincios Și te rogi mereu Când nici nu te gândești Pe Iisus Hristos îl întâlnești. El îți apare în cale Când nu te aștepți Tu să îl miluiești Doar credincios ești. Dacă în viața

Doamne, dă-ne PACE în lume Națiile să-și vorbească Vrajba să se liniștească Și să se împrietenească. Armele distrugătoare să zacă Să nu se mai folosească Porumbelul PĂCII să zboare Din

Mama cloșcă avea Opt puișori în grija sa. Ei erau acum mărișori Aproape toți ascultători. Unul era mai cu moț Se credea neîndreptățit Toată ziua se certa Și o contrazicea pe mama sa. Biata

Brazii de când sunt mititei Vorbeau între ei Că de Crăciun sunt aleși Cei mai frumoși dintre ei. Cu fiecare an Nu trecea în van Ei se întreceau Și frumoși creșteau. Cetina bogată aveau Cuminți

Este noapte, toți dorm Și visează frumos Că Ene a venit Și i-a adormit. Le-a adus pentru fiecare Vise minunate Sufletul lor Să fie ușor. Bine să se odihnească Sufletul să se liniștească Toată

Parfumul florilor de tei Ce ne-a înconjurat O floare a căzut în părul tău Și eu te-am sărutat. Hai,vino mai aproape La pieptul meu să fii Să-ți mângâi ușor Obrajii purpurii. Eu te doresc

Mama nor Avea un puișor Ce era foarte curios Ce e jos. Mama i-a explicat Că rolul lui e Să aducă ploaie Pământul să-l înmoaie. Pentru asta Trebuie să mai crească Ca ploaia să fie deasă Holda

Pe lume ai venit, Ai început să respiri, Dumnezeu ți-a dat viață Vezi să nu încurci a ta ață. O viață ai Ai grijă de ea, Că e prețioasă Și alta nu ai. Vezi cum trăiești Toată viața să

Din puzderia de stele Ce ochiul le cuprinde Luceafărul se desprinde Cu strălucirea sa. El e stăpânul lor Cea mai frumoasă stea Supușii i se închină Cu slaba lor lumină. Luceafărul îi împărat

Cum curge râul repejor Prin lunca cea de taină Așa eu către tine zbor Să te sărut încetișor. Păcatul ce omul l-a luat Venind pe acest pământ Iubirea mea e fară de păcat Ca norul dus de

Când inspirația îi vine Pune mâna pe condei Și așterne pe hârtie Rânduri, rânduri din poezie. Ideea ce o are O scrie ritmată Și astfel apare Poezia visată. Unde nu îi place Corectează în grabă

Fecioară Maria, Ești de o puritate sfântă Oricât am căuta Nu o are nimenea. Ești neprihănită De oameni iubită Virtutea ta, Nu o are nimenea. Ești dragostea curată De toți căutată Dar oricât

Când înserarea s-a lăsat Și aerul e înmiresmat De parfumul florilor de câmp Apar și ielele cântând. Pășesc pe câmpul înverzit Cununile de flori pe cap, Cu părul despletit, Dansează în horă

Cum pomii mugurii își deschid Când primăvara vine, Noi muritorii de pe pământ Credință avem în Tine. Pe unde calci Tu,Doamne, Florile răsar voioase Bucuroase că le atingi Tu moartea o

Românul este cocoșat Sub birurile impuse Este tot mai sărăcit Și este tare necăjit. Orizontul s-a înnegrit De taxele buluc ce au venit Pe capul bietului român Ce pe venitul lui nu e

Într-un târziu, Zâna florilor se trezește Din somnul îndelungat Și cutreieră țara în lung și in lat. Pe unde trece Florile se deschid Aerul e înmiresmat De flori parfumat. Copacii râd în

Pământ străbun La sânul tău se odihnesc Eroii neamului românesc Ce te-au apărat Și pentru tine viața și-au dat. Stefan războaie a purtat De turci te-a apărat Nu a vrut să fim raia De robie ne-a

În luna lui Prier, Toate zilele friguroase pier Că soarele strălucește Și aerul pământul încălzește. Câmpul a înverzit Berzele la baltă clămpănesc Păsările se iubesc Și o nouă generație

Cum mama copilul își adoră Și-l stânge în brațe mereu, Așa te ador și eu Iubirea mea îi la apogeu. Copilă dragă te ador, Gândul îmi este la tine Din brațe nu vreau să te las Că prea îmi este