Din norii întunecați
Steluțe albe mii
Au început să cadă
Și au așternut un strat de zăpadă.
O steluță frumoasă
De vânt e purtată,
Pe unde o ducea
Se minuna ce vedea.
Fum din case ieșea
Și o
Ceața s-a lăsat
Nu vezi la doi pași
E toamnă târzie
Peste oraș și câmpie.
Mașinile rulează ușor
Că îi in folosul lor
De mergi ca turbat
Te-ai accidentat.
Păsările stau cuminți
Nu ies din
De ești credincios
Și te rogi mereu
Când nici nu te gândești
Pe Iisus Hristos îl întâlnești.
El îți apare în cale
Când nu te aștepți
Tu să îl miluiești
Doar credincios ești.
Dacă în viața
Doamne, dă-ne PACE în lume
Națiile să-și vorbească
Vrajba să se liniștească
Și să se împrietenească.
Armele distrugătoare să zacă
Să nu se mai folosească
Porumbelul PĂCII să zboare
Din
Mama cloșcă avea
Opt puișori în grija sa.
Ei erau acum mărișori
Aproape toți ascultători.
Unul era mai cu moț
Se credea neîndreptățit
Toată ziua se certa
Și o contrazicea pe mama sa.
Biata
Brazii de când sunt mititei
Vorbeau între ei
Că de Crăciun sunt aleși
Cei mai frumoși dintre ei.
Cu fiecare an
Nu trecea în van
Ei se întreceau
Și frumoși creșteau.
Cetina bogată aveau
Cuminți
Este noapte, toți dorm
Și visează frumos
Că Ene a venit
Și i-a adormit.
Le-a adus pentru fiecare
Vise minunate
Sufletul lor
Să fie ușor.
Bine să se odihnească
Sufletul să se liniștească
Toată
Parfumul florilor de tei
Ce ne-a înconjurat
O floare a căzut în părul tău
Și eu te-am sărutat.
Hai,vino mai aproape
La pieptul meu să fii
Să-ți mângâi ușor
Obrajii purpurii.
Eu te doresc
Mama nor
Avea un puișor
Ce era foarte curios
Ce e jos.
Mama i-a explicat
Că rolul lui e
Să aducă ploaie
Pământul să-l înmoaie.
Pentru asta
Trebuie să mai crească
Ca ploaia să fie deasă
Holda
Pe lume ai venit,
Ai început să respiri,
Dumnezeu ți-a dat viață
Vezi să nu încurci a ta ață.
O viață ai
Ai grijă de ea,
Că e prețioasă
Și alta nu ai.
Vezi cum trăiești
Toată viața să
Din puzderia de stele
Ce ochiul le cuprinde
Luceafărul se desprinde
Cu strălucirea sa.
El e stăpânul lor
Cea mai frumoasă stea
Supușii i se închină
Cu slaba lor lumină.
Luceafărul îi împărat
Cum curge râul repejor
Prin lunca cea de taină
Așa eu către tine zbor
Să te sărut încetișor.
Păcatul ce omul l-a luat
Venind pe acest pământ
Iubirea mea e fară de păcat
Ca norul dus de
Când inspirația îi vine
Pune mâna pe condei
Și așterne pe hârtie
Rânduri, rânduri din poezie.
Ideea ce o are
O scrie ritmată
Și astfel apare
Poezia visată.
Unde nu îi place
Corectează în grabă
Fecioară Maria,
Ești de o puritate sfântă
Oricât am căuta
Nu o are nimenea.
Ești neprihănită
De oameni iubită
Virtutea ta,
Nu o are nimenea.
Ești dragostea curată
De toți căutată
Dar oricât
Când înserarea s-a lăsat
Și aerul e înmiresmat
De parfumul florilor de câmp
Apar și ielele cântând.
Pășesc pe câmpul înverzit
Cununile de flori pe cap,
Cu părul despletit,
Dansează în horă
Pe cerul limpede de vară,
Dinspre răsărit,
Norii au năvălit,
Cerul l-au acoperit.
O lumină orbitoare
Cerul a brăzdat,
Cu un bubuit asurzitor
Aerul a despicat.
Din nori au început să cadă
Stropi
Cum pomii mugurii își deschid
Când primăvara vine,
Noi muritorii de pe pământ
Credință avem în Tine.
Pe unde calci Tu,Doamne,
Florile răsar voioase
Bucuroase că le atingi
Tu moartea o
Bătrânele din sat,
La poarta țaței Maria
S-au adunat,
Să spună fiecare
Ce e mai nou sub soare.
Cine cu cine se întâlnește,
La crâșmă ce se vorbește,
Popa ce face
Cine a plecat
La oraș din
Românul este cocoșat
Sub birurile impuse
Este tot mai sărăcit
Și este tare necăjit.
Orizontul s-a înnegrit
De taxele buluc ce au venit
Pe capul bietului român
Ce pe venitul lui nu e
E vară, e noapte,
Ceru e încărcat de stele
În liniștea deplină
Apare luna plină.
În lac se oglindește
Apa a încremenit
Doar o broască încă trează
La lună se holbează.
Orăcăie nițel, se
În lac
Într-un târziu,
Zâna florilor se trezește
Din somnul îndelungat
Și cutreieră țara în lung și in lat.
Pe unde trece
Florile se deschid
Aerul e înmiresmat
De flori parfumat.
Copacii râd în
Pământ străbun
La sânul tău se odihnesc
Eroii neamului românesc
Ce te-au apărat
Și pentru tine viața și-au dat.
Stefan războaie a purtat
De turci te-a apărat
Nu a vrut să fim raia
De robie ne-a
În luna lui Prier,
Toate zilele friguroase pier
Că soarele strălucește
Și aerul pământul încălzește.
Câmpul a înverzit
Berzele la baltă clămpănesc
Păsările se iubesc
Și o nouă generație
Cum mama copilul își adoră
Și-l stânge în brațe mereu,
Așa te ador și eu
Iubirea mea îi la apogeu.
Copilă dragă te ador,
Gândul îmi este la tine
Din brațe nu vreau să te las
Că prea îmi este