Teodor Geția

în timp ce unghiile mele se manifestă vulgar mîinile care mi-au cuprins capul se odihnesc în rezervația mîinilor fericite printre alte mîini îngrijite curate de pianiști sau scriitori crăpate

am fost să pescuiesc cu tatăl meu și să căutăm monede vechi nu am găsit monede și nu am prins nici pește nici nu trebuia

Încremenite sub firele mai grizonate momente decisive

Ca fulgii ce dispar pe un parbriz înfierbîntat Visele

„nu mai avem pîine” mă duc eu pînă jos să cumpăr din spatele stației de benzină mă urmărește lunetistul caută momentul oportun să tragă nu mi-e rușine că umblu gol în văzul tuturor poate și

dincolo de senzația de greață a unui nou început desfășurarea lentă a zilei toate banalitățile și nelipsita rutină ajuns în punctul ăsta îmi vine să-njur mă abțin risc să-mi deformez

furam cireșe printre blocuri și o dată chiar am muls o vacă se poate spune că am avut o copilărie fericită normală și fericirea n-are voie să se scurgă din ochi în clișee construite pe verticală

deasupra mea oameni dedesubt oameni în stînga și dreapta tot oameni nu dau semne de intimidare sînt calm ca un muc de țigară într-o scrumieră ticsită deși a trecut un an poate mai mult de

ca și truismele necazurile se țin lanț mă urmăresc îmi explodează motorul îmi pierd banii și telefonul se crapă încerc cît pot să mă feresc de truisme astăzi am văzut cît de apetisant poate

nici măcar nu am băut incă prima cafea și nici măcar prima țigară nu am fumat-o și scriu deja marele meu poem revoluționar căci vorba aia cînd îți vine harul e greu să-l trădezi mi-e frică să mă

copilul suspendat pe acoperișul blocului nu recunoștea adierea vieții ce putea să nu fie este probabil clipa pe care toți o percep mai tîrziu cînd transpirația mîinilor se scurge prin pix

sihaștrii din ce în ce mai puțini dar vrednici de admirat nu că aș fi io un mare teolog sau că mi-ar place singurătatea ci fiindcă am fost nevoit într-o noapte să merg 5 km pe jos (distanța

trenul care duce la timișoara e plin cu mine și nașul îmi povestește despre femeile pe care în loc de șpagă le-a futut fără să știe că azi e ziua mea și eu aș putea să-i explic că depresia e o

sînt anumite cuvinte pe care nu le înțeleg și vreau să le caut în dicționar dar amîn momentul căutării la nesfîrșit pînă ajung să le înțeleg din context mai ales cînd merg cu mașina la mare

în turnurile gemene a colcăit o vreme pasiunea unor liceeni o parte a orașului siluită de bomba teroristă. o alta se întreba cvasi-retoric dacă în flăcările jihadului se topesc doar

uită tot tot ce ai învățat tot ce au putut să te învețe ai uitat? am putea fi niște sfinți dacă ne-am iubi și cine mai poate să iubească pe zeul pe mine stau în colțul meu și nu îndrăznesc

camera asta cu pereți scorojiți e camera cu metastază lipit de marginea patului zîmbești și parcă ai spune mai multe mirosul înțepător de urină circulă prin vene pijamalele roase nu vă

ține-ți privirea îndreptată în sus sună sfatul unui om înțelept ai să vezi soarele noaptea răsărind din panouri publicitare mansarde cochete unde suicidul e la el acasă pe dumnezeu sub formă

ajutor! ajutor! strigau doi copii îngroziți din mașină cu zoom-ul fixat pe fețele lor în timp ce un idiot probabil tatăl lor era sfîșîiat ochi mîini picioare rinichi o excursie safari de

eu trebuie să fiu consecvent ca șarpele care se încolăcește lent dar sigur în jurul gîtului îmi așez singur scaunul cu fața spre ușa deschisă prin care pot privi nestingherit în timp ce molfăi

bilele roșii ușor inflamate la buzunarul superior stîng io nu-ți pot oferi un semn o simt. o gîndesc. vreau s-o spun dar nu sînt om sînt un tac amărît frecat în permanență de prosoape vreți un

unii zic că lumea se împarte în două categorii de oameni - iubitorii de cîini și iubitorii de pisici taci!îmi zbiară conștiința de cîte ori încerc să compar scrisul cu pisicile ție îți plac

bunică-miu venea cu pași grăbiți și pleca la fel de repede parcă încercînd să fenteze moartea cu o geantă neagră jerpelită de care nu se despărțea în ea singurele lui legături cu viața - o