Teodor Dume

cezara,
nu, nu ne putem opri, și nici reântoarce, în copilărie.
dar poemul tău ne aduce căldura și mirosul castanelor și atunci evident că ne permitem să ne uităm peste umăr, în copilărie...

*uite am uitat să-ți spun
cum miros castanele
de fapt n-am știut niciodată
decât le-am simțit umerii mormintelor
sub tălpi

până atunci
să rămânem acolo unde singura libertate
pe care ne-o permitem
este
să fim copii uneori*

da, uite un poem perfect, o stare comună nouă acelora care am trăit în momentul copilăriei, în care ne-am construit casa de vis și-am zugrăvit, cu zâmbetele noastre, tristețile altora...

aprecieri, cezara și o stea de suflet care sper să lumineze asupra ființei tale dădătoare de speranțe.
sunt supărat pentru că nimeni, dintre aceia cu steluțe în inventar, nu s-a obosit să arunce una în colțul din dreapta a acestui poem deosebit.
și da, era să uit. titlul...titlul e tăcut dar plin de sensuri potrivite. nici nu se putea un titlu mai sugestiv.

felicitări!

cu sinceritate,
teodor dume,

e un poem deosebit aici care se susține prin scanarea atent făcută a stărilor
și îmi place siguranța discursului care etalează întregul printr-o deschidere directă, acuratețe și maturitate.

deși place cu întregul
partea din final e deosebită

*suntem cele mai flămânde
maimuțe ale creației
mușcăm jumătăți
de legende
artificiale
e înspăimântător să pleci la drum
cu atâția oameni
zâmbitori
goi
lasă-mă măcar o dată să înnebunesc refuzând căldura trupurilor din trib vreau plecarea și un simplu
nu*

stimă și considerație,
teodor dume,

domnule călin,
prezența dumneavoastră bucură și totodată îmi confirmă munca de azi care sunt sigur că n-a fost zădarnică. aveam o presimțire în legătură cu această vizită și uite s-a adeverit.
vă mulțumesc mult și vă mai aștept

multă stimă,
teodor dume,

LIM,
mulțumesc pentru intervenție.
și eu cred că acel precum e o cotitură la care cititorul se oprește pentru o gură de aer.

cu sinceritate,
teodor dume,

plăcut genul și modul în care este menținut.
de asemenea imaginile împlinesc.

*Gust mierea de pe fetișuri personale
Și beau virtutea în care se scaldă vestale,
O ploaie continuă îmi spală de lacrimi ochii,
Un zâmbet sexual se cuibărește sub rochii.*

ps...
mențiunea făcută de LIM este corectă. se poate umbla puțin la acel vers.

stimă și considerație,
teodor dume,

andrei,
mulțumesc pentru semn și sinceritate. am eliminat traducerea, mulțumesc

cu prietenie,
teodor dume,

acorduri și stări punctate atent. imagini bine alese și un final deosebit.

de fapt finalul îmbracă straiele unei poezii adevărate care individualizată se suține prin tot ceea ce ar trebui să alcătuiască poezia.

*oamenii nu pot fi idealuri pentru că idealurile nu iubesc oamenii
e de ajuns o casă bântuită pentru ca să sperie tot satul, apoi vin turiștii*

cu sinceritate,
teodor dume,

angela,
mulțumesc pentru remarcă.
poate ai dreptate în ceea ce privește finalul care ar trebui pasat în față.
mă mai gândesc. poate primesc și alte păreri

cu prietenie,
teodor dume,

mulțumesc, domnule george,
pentru trecere și semn. e unul foarte benefic, pentru mine.
am eliminat traducerea.

multă stimă,
teodor dume,

andrei,
mă bucur să te aflu aici cu un poem solid care se susține dun toate punctele de vedere.

o gândire matură materializată în scris face bine tuturor.

da, îmi place în mod special intrarea directă, sigură,

*Și ți-am tăiat podul palmei
cu acea linguriță cu care mâncăm
gem de caise în fiecare joi dimineață
Și cu care care sâmbăta îți amesteci
vopseaua verde de păr*

aprecieri!
cu prietenie,
teodor dume,

domnule george,
mulțumesc foarte mult pentru precizare. e binevenită și elimină nedumerirea.

stimă și considerație,
teodor dume,

LIM,
mulțumesc de trecere și semn. te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

doruleț,
mulțumesc mult pentru aplecare asupra poemului meu. ai reliefat foarte bine ceea ce vroiam să transmit.

las pentru tine traducerea poemului în engleză

In the morning I
the sun to pass through me
and n-fingertips
a quiet
to look like people
out of their houses îmaginându
a day on which
bells only bat Sunday
and love are no longer
pretexts for the living

no not trying to get out of molds
nor to distort the order
imposed by God
although if you are thinking about
a gauzy dinlăuntru would
dismiss the night and would take the death
something out of me

on ...

cu prietenie,
teodor dume,

cătăline,
iarăși o punctare atentă. mulțumesc mult și te mai aștept.
în legătură cu acest vers *o zi în care clopotele bat doar duminica*, mi-e foarte greu să renuț la el pentru că starea aceasta e momentul prin care aș dori să trec în permanență. poate nu-i o exprimare prea fluidă dar...

multă stimă,
teodor dume,

luminița,
ai pătruns în sensul adevărat al mesajului.
mulțumesc mult pentru descifrare. ești un oaspete deosebit.
te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

da, LIM
ești în mijlocul cercului.
îmi doresc ziua aceea...

mulțumesc pentru revenire.
ești un suflet curat și plin de bunătate.

cu prietenie,
teodor dume,

LIM, prietene,
mă bucură mult prezența ta aici.
îți mulțumesc pentru rezonanță chiar dacă în prima strofă nu ai găsit cheia potrivită. nu dau acum explicații, dar am să o fac în timp, deși e prea simplu mesajul.
da, metodic...oamenii ies din case imaginându-și o zi în care clopotele bat doar duminica, atunci când stă de vorbă cu Dumnezeu în împrejurări mult prea firești.
după cum știi clopotele anunță primejdia, moartea dar și chemarea înspre Dumnezeu, LIM. deci este firesc să elimini stările la care crezi că nu face referire mesajul și decantând atent vei reuși să înțelegi tot ceea ce nu pare a fi acum.

dar mă minunez la faptul că ai remarcat o ambiguitate în exprimare, dar tot tu fi și concluzionezi prin însuși titlul comentariului tău *Poem de dumnica*
Așa este LIM, un poem de duminica pentru trupul și sufletul curat al omului care iese din casă imaginându-și o zi dintr-o lume în care nu mai doare nimic, nu se mai moare, LIM.

desigur că mesajul este cuprinzător și aștept descifrarea lui în totalitate.

mulțumesc mult și te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

crina,
aici e poezia în rostirea curată a autorului.

*Dumnezeu e la colț
înfășurat strâns în metafore
câte un pic aici
câte un pic acolo
să nu deranjeze
pe cei care nu cred
să creadă că de fapt suntem de acord cu ei

dar ce sunt eu?
un pitic
dând mărunt din buze*

aprecieri!

cu sinceritate,
teodor dume,

domnule mihailă,
cutez să calc în liniște prin această pagină și să remarc titlul foarte bun și atrăgător, precum și prima strofă, de exepție, zic eu, chiar dacă simplitatea îmbracă întregul. dar să nu uităm că lucrurile mici nasc lucrurile mari...

la fel strofa a doua ar merge refăcută și în special finalul.
ideea este bună și chiar mă mir de ce a fost trecută la atelier.
dar sunt sigur că lucrând-o puțin, și aici mă refer la strofa a doua, ar putea fi un poem bun și reușit.



Aș vrea să mă rătăcesc în tine
ca într-o pădure
să te strig,
să mă asculți
cu toate frunzele tale
care, uneori, se mișcau
chiar și atunci
când îmi țineam răsuflarea...

nu, nu, să nu te sperii
chiar dacă
gândurile mele
vin înspre tine
ca o haită de lupi
ele nu știu niciodată
după ce vânat aleargă
dar cu siguranță știu
de ce urlă atât de insistent*

e o periere subțire de care nu trebuie să ții cont, dar trebuie să modifici, așa după cum ți-am sugerat, pentru că ar fi păcat de acest text.

cu prietenie,
teodor dume,

cătălin,
mă bucură mult, chiar foarte mult, prezența ta aici. și mă mai bucur să aud de CRIȘ. debutul meu în volum, și nu numai, s-a făcut în urbea de pe criș, alături de marele critic Gheorghe Grigurcu, Stelian Vasilescu, Alexandru Andrițoiu, Al. Silaghi, Viorel Horj,Teodor Crișan și mulți alții.

îmi place unghiul din care ai privit înspre cuvântul meu.
mulțumesc mult. te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,