Teodor Dume

teamă, speranță și încredere
un trio care împlinește dar lasă și câteva portițe de interpretare care aduc noi sensuri stărilor special create.
mi-a plăcut în mod special partea dinspre jumătate la final.

aprecieri, ana!

imagini acaparatoare cu care ne-ai obișnuit,Ottilia,
și care atrag sufletește tot ceea ce este bun și uman.
de memorat;
"obișnuit să poarte o haină decentă
n-ar ști ce să facă dacă-l respingi
probabil ar sta pe lângă ferestrele ochilor tăi
fără să îndrăznească să intre

sufletul acesta este peste măsura
trupului tău chiar dacă se va putea strânge
cât o inimă va fi
trist"

citit cu mare plăcere
aprecieri sincere!

Felicit autorul cărții pe care-l susțin în demersul său poetic. Un autor bun care dovedește perseverență și mult tact în toate scrierile sale.La mai multe cărți, Simioane!
mulțumesc Ottiliei Ardeleanu pentru modul în care pătrunde în mijlocul cuvântului susținând fiecare autor de carte,indiferent de vârstă, dar cu precădere întinde o mână tinerelor talente.

cu sinceritate,

felicit și eu inițiativa și sunt sigur că spiritul epigramei va răzbi printre iubitorii genului.
Sprijin observ că există. vor fi și premii pe măsură

doresc succes participanților!

onorat
domnule Ioan-Mircea Popovici
pentru trecere, rezonanță și semnul luminos din constelația cuvintelor.
mă bucur nespus de mult atunci când cineva îmi este oaspete și remarcă frumusețea din cuvintele dăruite cu suflet pentru semenii mei

cu sinceritate,
teodor dume,

un articol semnat ana urma nu poate decât să bucure pentru că ne aduce pe tapet o nouă carte a ottiliei ardeleanu care știe cum să pătrundă prin cuvânt în inimile cititorilor. am urmărit și urmăresc scriitura ottiliei și de fiecare dată rămân împlinit datorită modului în care știe cum să-și nuanțeze stările.
și da "optimismul devine mod de a fi în exprimare, devine poveste și stil."

mulțumiri, ana urma!
felicitări, ottilia ardeleanu!

În primul rând felicitări și mulțumiri celor doi poli literari, scriitorului Valeriu Dg Barbu, coordonatorul și fondatorul Cenaclului de la Roma și Claudiei Minela Petre, coordonatorul Editurii Minela din Romania, care știu să adune la un loc toate frumusețile cuvântului pentru a le dărui celor însetați de cunoaștere și iubire!.
Succes și felicitări tuturor acelora care au făcut din zi un eveniment viu în inimile și sufletele participanților!.
De uitat n-am uitat de gazde și sponsori. Cinste și mulțumiri!

o împletire de stări reușită
"așa că omule
prietene
dumnezeule
nici nu ai idee ce greu este să te ascunzi de tine
în tine(...)
nimicul este o încăpere în care plouă
știai asta?"
îmi place și tenta dată întregului de aici.
de fapt unghiul din care am privit mă face să cred că
"și identitățile se pot naște din mai multe mâini
la fel cum se nasc copiii din mai mulți bărbați"

frumos!

luminez

aprind opaițul pentru a vedea intrarea în cuvânt.
o privire peste umărul anului 2017 ne duce cu gândul la ceea ce am fost și la ceea ce am creat cândva. și ce tineri eram...

La mulți ani, tuturor!

Mulțumim din tot sufletul!

La mulți ani întrgii echipe editoriale!
La mulți ani colegilor mei care timp de peste 10 ani mi-au fost alături!
DA,în această lună se împlinesc 10 ani de la prima mea postare pe poezie.ro

Speranța să vă deschidă poarta spre un An Nou plin de sănătate, bucurii și împliniri alături de cei dragi.

La mulți ani !

vă respect punctul d-voastră de vedere pentru că este doar o părere. o părere care, în alt context, m-ar fi ajutat, iar eu la rându-mi v-aș fi mulțumit înzecit.
și desigur că orice părere contează atât timp cât este argumentată.eu sunt acela care mulțumesc tuturor acelora care schițează un gest de ajutor când este cazul. dar eu mai pot fi și individul acela care trece cu indiferență pe lângă aroganța unora care-și permit să injecteze cu ură, venin și firimituri de invidie sau de incultură,(în această referire nu este cazul d-voastră).
nu-mi explic textele dar acest text fiind unul de suflet vin a vă confirma că ZIUA în care mor oamenii este cea mai SCURTÃ zi de pe pământ. pentru mine ziua în care a murit tatăl meu a fost cea mai SCURTÃ zi de pe pământ.cea mai scurtă zi în care tatăl meu a fost lângă mine. d-voastră susțineți că moartea celui drag este cea mai LUNGÃ zi.adică este o așteptare lungă care vă râcâie pe dinăuntru și care vă incită să spuneți că prezența celui drag, mort desigur,lângă d-voastră este lungă și vă incomodează cumplit. așa am înțeles eu domnule diaconescu comentariul lăsat sub textul meu.
Dureros ceea ce spuneți domnule!

iertați-mi, vă rog, revenirea dar era necesară!

cu cele mai bune gânduri,

ottilia,
sunt onorat și bucuros de modul în care ai văzut FORMA morții pe care am punctat-o în text și care , fragilă, așa cum ai remarcat nu-mi dă pace nici acum. poate sunt prea puțini acei care sesizează acest detaliu al morții care vine dar nu se știe când.
nu pot decât să-ți mulțumesc din nou pentru trecere, comentariu și înțelegerea mesajului. după invitația domnului diaconescu mă așteptam la o avalanșă de păreri care să preia acest detaliu și să-l dezvolte din unghiul lor de vedere. sunt sigur că am mulți colegi care au stat neputincioși în fața morții atunci când cineva drag nu și-a trăit acea zi, ultima, din această viață, zi pe care am numit-o cea mai scurtă zi. și așa este. ziua în care mor oamenii este cea mai scurtă zi, indiferent din ce unghi sau context privim.

cu sinceritate,
teodor dume,

domnule Diaconescu,
- în primul rând vă mulțumesc pentru timpul alocat trecerii prin pagina mea dar și pentru cel alocat "elaborării" acestui comentariu.
- țin să vă fac cunoscut că acest text este scris într-o manieră simplă perceptibil chiar și cititorului din clasa a cincea elementară.
- sunteți mult prea departe de mesajul acestui text.nu-l voi explica dar...
- vă reamintesc că ziua în care moare cineva este cea mai scurtă zi luată în orice context. nu este o așteptare a morții cuiva așa cum spuneți în commul de mai sus.
- despre logică domnule Diaconescu nu avem ce să vorbim.Ați greșit ușa de intrare în stările care alcătuiesc mesajul. Ați intrat prin efracție într-un mesaj mult prea străin pentru cineva care se preface că a înțeles ceea ce nu a înțeles.
- teodor nume nu a scris un text "genial" ci dolar a punctat o stare a morții cuiva drag. acea stare ne este caracteristică nouă tuturor chiar și acelora care au sufletul țintuit în plumbul rece al necunoașterii de sine
- moartea poate avea N forme nu numai a unei lacrimi...Iar n-ați înțeles nimic. probabil ați citit ceva undeva și v-ați rătăcit în pagina lui teodor dume.
- observ că faceți invitații de analiză a textului meu. este singurul gest onorabil pe care l-ați făcut intrând în pagina mea, fapt pentru care vă mulțumesc.
- la rândul meu vă invit, cu mare drag, în pagina mea doar în cazurile în care aveți ceva de spus într-un mod constructiv benefic mie ca autor, textului dar și cititorului. dar rogu/vă, mai întâi de toate, să fiți atent nu cumva să citiți o altă pagină și mai apoi să comentați în pagina mea.

cu scuzele de rigoare permiteți-mi să mă retrag în spatele umbrei pentru a mă bucura de alte treceri însoțite de comentarii venite din partea acelora care știu ce înseamnă un comentariu pe text.

cu sinceritate,
teodor dume,

sincere felicitări și la cât mai multe cărți!

mulțumim, Eugenia Reiter!

"Cred, acum la final de lectură, că poeta are un înger, acela pe care îl pomenește mereu și care-i șoptește: dă-mi gândul să ți-l umplu/ cu universuri,/ ajungi dincolo de ele./ iubeste,/ de jur-împrejur e cuibul tău/ în cuvânt./ început."

felicitări autoarei cărții
și mulțumiri Ottiliei Ardeleanu pentru recenzie și pentru modul în care știe, constant, să ridice valoarea cuvântului

cu sinceritate,

pentru trecere, semn, luminiță și pentru modul în care ai privit în acest text. da, umbrele definesc existența tuturor lucrurilor.
mă bucur sincer că ai găsit o portiță de trecere prin mesajul acestui text, privit dintr-un anumwe unghi dându-i o anume tentă.

mulțumiri de suflet,
cu sinceritate,
t.dume,

deosebită deschiderea privită din unghiul meu.
"nimic nu mă face să gust/ mai mult viața decât/musca surprinsă /între geamuri"
o definire a vieții și a momentelor ei care dau valore oricărei clipe.


aprecieri, ottilia!

luminez calea înspre viață

iată-ne în mijlocul unor "conflicte" interioare care produc și se produc pentru a ne convinge că există multiple modalități pentru a defini ceea ce ne preocupă într-o lume interioară sensibilă sau mai puțin sensibilă.
scurtismele definesc în esență și tocmai de aceea tăria acestor rânduri constă în definirea cu multă claritate a unei lumi interioare argumentată prin ideea de mai sus bine prinsă într-un contur care împlinește.
această știință de a exprima o stare într-o formă concentrată este o atitudine care rezidă din numitorul comun stare - autor.
și evident că dincolo de toate acestea este cititorul

da, conjuncția din al doilea vers îngreunează. ar putea lipsi pentru că nu leagă

aprecieri!
luminez

deosebită deschiderea,
intrarea în cetatea cuvântului se face prin stări care leagă și nu desparte călătorul de ceea caută mereu.
"Ne-adunăm în sine/ cum ne-am strânge unul pe altul în brațe,/ ghemotoace de lumină în umbra-nserării.(...)Lumină fluidă suntem,/curgem vinovat unul prin altul,/știind că pustiul din noi/poate fi pustiul din urmă."
iată confirmarea prin reușita trecerii printre stări;
cea de spirit a poeziei și cea de spirit a filozofiei - element constituțional al întregului de aici cu efecte călăuzitoare către suflet, către ceea ce suntem și rămânem în graba trecerii prin viață,"amintirea sferei
c-am trecut pe aici."

un text de păstrat în arhiva sufletului

luminez

sunt lucruri în viață de care depindem,și uite așa rostul nostru se urzește și se adună într-un fuior de frumusețe interioară.
impresiile de aici sunt firimituri de suflet adunate de un alt suflet sensibil care știe ce înseamnă "timp împachetat cu grijă în mine". Frumos spus!
felicit autorii celor două cărți și mă bucur c-am avut ocazia să citesc din scrierile colegilor mei.
luminez drumul înspre cititori

aprecieri, ileana și mulțumiri pentru rândurile de față pe care le-ai "împachetat" frumos