Teodor Dume

cezara răducu,
trecerea ta și semnul lăsat îmi întărește încrederea în ceea ce fac, deși o fac doar pentru mine și pentru cei care simt și trăiesc emoția cuvântului simplu. el împlinește și adaugă un plus de valoare elementului om.
mulțumesc mult
te așteptcu drag
stimă și considerație,
teodor dume,

Burlacu Ioan,
mă bucur c-ați revenit în forță.
fiecare trecere și semn mă onorează
cu bucuria revederii
același,
teodor dume,

Liviu-Ioan,
ești un comentator grijiuliu și mă bucur că o faci cu simț de răspundere și la obiect. trecereata îmi dă impuls și cred că merită oprirea. te mai aștept
cu prietenie,
teodor dume,

laurențiu enache,
comentariul tău e sterp. în 90% din semnele lăsate pe agonia.ro sunt urme de ironie.fă o recapitulare a semnelor lăsate și te vei convinge. vorbești de \"cum ați pedala în gol\".ar fi trebuit să știi că și golul face parte din noi...e o senzație...nu fac apologia semnelor și textelor tale că nu merită efortul, dar ca să nu intru la offtopic am să mă limitez strict la text. golul textelor mele provoacă senzație, iar comentariile tale sterpe-seci, sunt urme goale fără miez...m-ar fi încântat trecerea ta dacă veneai cu argumente pe text cu o analiză atentă izvorâtă din intelect. doar așa te băgai în față și te serveam primul cu mulțumiri. oricum îți mulțumesc că m-ai băgat în seamă. ori pe mine ca persoană ori pe \"golul\" din text.poate la următoarea oprire vii cu explicații
referitoare la ironia pe care o porți aci pe agonia.ro
cu mulțumiri de vizită
același,
teodordume,

întoarcerea în timp la gustul copilăriei(unica stare adevărată din trup) nu este posibilă și atunci aducerea aminte lasă răni și uneori pe suflet...

\"din cer îmi curg pe tălpi
întoarceri acasă \"

starea redată în poem e o binecuvântare și se confirmă prin ultimele două versuri citate

mulțumiri pentru text, cezara
o aducere aminte de noi...

cu sinceritate,
teodor dume,

cu câteva explicații întru înțelegerea textului
vezi, că în anumite momente, indiferent de subiectul sau obiectul luat în discuție,poate interveni regresul, decăderea sau decadența (despre care vorbeai)
de la o anumită scară fie ea; socială, economică, politică și chiar morală.
aci am pus în balanță inferioritatea, numeric vorbind dar și etic-moral sau cum vrei...fiind de 1 la 3. deci nu se poate vorbi că am pus accent în mod deosebit doar pe decadență care înseamnă și degradare morală.
hai să nu fim ironici ci mai de grabă consumatori sau degustători, (în sensul bun al cuvântului), de adolescență.

scuză-mi intervenția dar
era necesară și sper
să nu te superi
teo n-a dilit...
același

Liviu-Ioan Mureșan,
nu-i nici o exagerare. sunt umbre din viață, chiar dacă ne ascundem după ele...tot există și nu putem nega...
se întâmplă și la casele mai mari dar apoi după 3-5 sticle de bere. hei, ce să-i faci... ravagiile adolescenței

mulțumiri pentru trecere
un alt teo, cel rătăcit
printre umbre...

așa este. negrul împlinește (conturează)albul.bine folosit simbolul negru-alb și argumentat prin cuib de humă neagră și albul ghiocel
felicitări, doruleț!

cu prietenie,
teo

am citiut cu atenție și mi-am pus întrebarea...oare la umbra noastră se va opri cineva să-și astâmpere sufletul și să ne mulțumească, fie și,... printr-o pomenire?

plăcut text.
cu stimă
același
teodor dume,

remarc o geometrie a stărilor care intervine în evoluția ființelor și totuși finalizată printr-o perspectivă, împerecherea...

citit cu plăcere,
teodor dume,

strofă în trei rânduri,
concentrare-esență-împlinire

citi cu plăcere,
mai trec
același,
teodor dume,

îmi place exprimarea, imaginile, echilibrul, toul...împlinește
ce mai, un poem reușit
dar pentru strofa doi rup din
sufletul meu o fărâmă și
ți-o dăruiesc

\"la fiecare intersecție las o picătură de sânge
sub un felinar legănat\"

cu sinceritate,
teodor dume,

mulțumesc de trecere și pentru gândurile tale bune. sun lucruri care nu poți să le comentezi, dar tăcerea spune mult mai mult...

cu drag,
teo

plecările crează mereu suferinți...și tocmai de aceea vă îndemn la luptă. la lupta cu ...vesrsul.ridicați spada și tăiați unde vă arată sufletul. îmi place ce faceți.îmi place starea de liniște.ideea poemului este salutară
merită să reveniți cu mici retușuri
pentru menținerea stilului

\"Mă pierd pe stradă, în singurătate,
Cu umbrele în juru-mi ce se țes,
Și pleoapa mi-o sărută când se zbate,
Tăcerile, din casa ta când ies.\"

cu bucuria revederii
prin cuvânt,

stimă și sinceritate,
teodor dume,

îmi place ușurința cu care treci de la o stare la alta iar discursul poetic împlinește doar prin tonalități și modul de exprimare-redare
ceea ce denotă o capacitate pătrunzătoare în esența lucrurilor

\"uiți că hainele sunt niște cuvinte
care au miros\"

citit cu plăcere
stimă și considerație,
teodor dume,

am citit cu plăcere mai multe dintre tristihurile tale și trebuie să recunosc că mesajul transmis doar prin forma celor trei versuri din strofă m-a eclipsat.
când citesc un text nu țin seama de denumirea lui poppoasă sau umilă...fie că se numește haiku, tristih, poezie într-un singur vers sau ...
dar concentrarea atentă a mesajului într-un spațiu atât de restrâns include cunoaștere și profunzime
iar aducerea mirosului de iarbă pe lama coasei, odată cu urma melcului, e o împlinire.
și cred că suntem din ce în ce mai puțini aceea care încă mai știm cum arată o coasă, un fân și un melc...
cu sinceritate,
teodor dume,

mulțumiri de suflet tuturor!

radun gabor,
da, poezia este cea care gâdâle sufletul sau îl întristează. doar el poate defini-comenta-aprecia o stare sau alta.iar atunci când pleacă cineva drag și știi că reîntoarcerea lui este imposibilă devii sadic la argumentele trântite hilar în față. tot așa se întâmplă și cu poezia și mesajul transmis prin câteva cuvinte care uneori este înțeles și alte ori refuzat din necunoașterea stării- trăirii. ori sentimentul desprinderii de cineva drag nu poate fi trăit.
textul de față îmbracă o starea reală, trăită și nu o invocare de sentimente aparente.
mulțumesc pentru cuvintele \"tăcute\". ele spun mult...și te înțeleg.

cu prietenie,
teo

Plpoeanu Petrache,
mulțumesc pentru înțelegere.așa este. sunt un teodor mult mai sensibil pentru că eu am trăit și trăiesc emoția poeziei. nu este o mimică și nici nu caut laude. eu scriu pentru mine și iar pentru mine deși încerc să exteriorizez, prin cuvânt, ceea ce simt.starea din poemul de față este reală. oare câți dintre noi nu ne-am despărțit de cineva drag? eu consider valoare și împlinire emoția care vine din cuvântul simplu. și nu pot să mă caut și să mă regăsesc într-un text al cărui cuvânt nu-l înțeleg.a scrie despre naștere-iubire-moarte, nu necesită folosirea dex-ului
și să revin la commul tău, pentru care îți mulțumesc, confirm că exprimarea mea e una simplă care dă trecere cititorului întru regăsire
te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

cezara răducu,
trecerea ta nu numai că mă onorează ci și mă umple de bucurie pentru că văd omul din tine.latura sensibilă bucură chiar dacă uneori doare mult mai tare ca la alții...
ai punctat cu mare precizie stările trecute prin umilul meu text. scanarea lor o pot numi ritual.un ritual al desprinderii de suflet...e greu de comentat o trăire care de fapt nici nu-ți aparține, de moment, dar e singura de care nu scapă nimeni.

mulțumesc, cezara!
stimă și considerație,
teodor dume,

imi place poemul.un discurs poetic reușit.
câștigă prin simplitatea exprimării

\"din pielea ta
se vor ridica până la Dumnezeu
mii de baloane colorate\"

citit cu plăcere
stimă și considerație,
teodor dume,

scaner ambulant de explorare amănunțită doar a imaginilor diapozitiv din afisajul ramei cioplită din degete e o idee interesantă cu atât mai mult cu cât accentul (și amprenta mesajului) este pus(ă)pe ultima strofă care nu mai este un detaliu ci o remarcă dintre multe alte afisaje

\"tu treci prin cadru
cu fularul singurătății în jurul gâtului
și faci cu mâna spre mine
ca și cum
m-ai cunoaște \"

un poem reușit
stimă și considerație,
cititor 23
teodor dume,

și semn.cuvântul tău e o împlinre. tocmai cele cinci versuri sunt esențiale. ele îmbracă suferința din aducerea aminte...continuarea e o prelungire a suferinței și căutrărilor fără sens pentru că niciodată nu vom afala de ce se pleacă și nimeni nu se mai reîntoarce.întoarcerea la viață prin o altă naștere e lapidară, chiar dacă murim pentru a ne naște...
nu aduc argumente filozofice.

mă bucur că ai punctat bine.
te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,

da, doruleț, în fiecare din noi locuiesc emoția, sensibilitatea și gândul exprimat prin cuvânt și gesturi...numai că unii le exteriorizează iar alții le interiorizează și atunci doare tăcut.
mulțumesc pentru aprecierea ta și mă bucur că ai selectat ce ți-a plăcut, adică esența...

ești binevenit oricând
cu drag,
teo

Nuța Crăciun,
e a doua trecere prin pagina mea și mă bucur mult de aprecieri

da, \"în spatele tuturor acestor lucruri stă dumnezeu
ne privește blând și ne așează la loc inima\"

cu sinceritate,
teodor dume,

Radun Gabor,
bucuria revederii, deși doar prin cuvânt, e mare.mă satisface orice gând izvorât din suflet așa cum este și al tău. mă bucur de aprecierea poemului meu, deși văd că am peste 90 de afișări, nu prea mulți s-au grăbit să lase semn...
dar mă bucur de liniște și-mi place. uneori tăcerea spune cel mai mult...

cu prietenie,
teo

Nuța Crăciun,
un poem calm și plin de sensibilitate. imaginile și metaforele care îmbrăcă poemul inundă plăcut sufletul cititorului însetat de cunoaștere.discursul poetic prin eleganța sa împlinește.
pentru final(și nu numai) nu pot decât să dau o firimitură din sufletul meu

\"zâmbetul meu se agață de lună și tace\"
vă citesc mereu deși nu las semn. îmi place. aș dori să pot citi multe pagini de poezie cu adevărat bună pe acest site.

mulțumiri pentru șansa oferită de a citi o poezie adevărată scrisă cu suflet pentru suflet...

cu sinceritate,
teodor dume,