Drumuri

Viziune interesantă, cea a melcului urcând pe lama unei coase. N-am mai întâlnit-o.
Mi-am permis o replică, sper să nu te superi.

ploaia s-a pornit
pe lama cuvânului
urcă, încet, George.

Doru

P. S. Bine ai revenit.

cred că de multe ori nu suntem conștienți în ce spații ființăm sau pur și simplu căutăm conștienți riscul din sete de adrenalină, ei așa suntem noi oamenii și melcii.

George

p.s. bine te-am regăsit /pe pagina mea/

am citit cu plăcere mai multe dintre tristihurile tale și trebuie să recunosc că mesajul transmis doar prin forma celor trei versuri din strofă m-a eclipsat.
când citesc un text nu țin seama de denumirea lui poppoasă sau umilă...fie că se numește haiku, tristih, poezie într-un singur vers sau ...
dar concentrarea atentă a mesajului într-un spațiu atât de restrâns include cunoaștere și profunzime
iar aducerea mirosului de iarbă pe lama coasei, odată cu urma melcului, e o împlinire.
și cred că suntem din ce în ce mai puțini aceea care încă mai știm cum arată o coasă, un fân și un melc...
cu sinceritate,
teodor dume,

Să ști că deseori citesc poemele tale dar în ultima vreme și numai în ultima, rar comentez, asta din motive personale. Aceste mici poeme mi-am dat seama că mă fac să fiu mai atent la ce în copilărie eram nativ atent, natura o privim de multe ori dar n-o mai vedem. Parcă redescopăr o lume uitată. Dealtfel nu cred că pot și mai ales vreau să te eclipsez.
Cu sinceră prietenie,
George