Teodor Dume

dana,
poezia ta, în general, depășește limitele sensibilului.
tu nu cauți cuvântul pentru că ai o traistă plină.
calci cu măsură, te oprești, mai scoți câteva cuvinte, le răsucești
printr-o mângâiere numai de tine știută și ele prind viață.
în fiecare cuvânt, scăpat de tine (înspre noi), se desfășoară o poveste inedită.
e foarte greu ca cineva să comenteze pe text pentru că discursul tău vine din suflet iar simplitatea lui bucură și împlinește.
nu am nivelul necesar pentru a acorda stele, dar cea pe care ți-o pun poemului tău e una de suflet...
acum tac și trec mai departe...

\"nordul era doar o presupusă tăcere\"

cu sinceritate și stimă
teodor dume,

doruleț,
am analizat propunerea ta și m-am convins că ai dreptate.
da, poate fi și resemnare, adică o acceptare...
pe hârtie posibil să apară mențiunea ta.
oricum poezia va fi inclusă în volum.
am în pregătire patru(volume) și în funcție te timp și alte
condiții...o să vadă lumina tiparului.
mulțumesc de revenire
te mai aștept.

cu drag,
teo

marinela,
mulțumesc mult de tot pentru trecere și atenția ta.
mă bucur că ți-a plăcut și ai văzut acel \"nerv\" în poezia mea
commul tău e explosiv. ce să zic...eu nu scriu pentru steluțe
ci doar pentru inimi sensibile. poezia este sensibilitatea din cuvânt, nu?
te aștept să mai treci.
acum...
\"mă îndepărtez
tăcut
ca un gând\"

cu sinceritate,
teodor dume,

îmi place poemul desfășurat prin acest discurs mai puțin folosit care îmbină stilul clasic (cu rimă) și cel în vers alb într-o formă care apropie cititorul.

preferata mea strofa trei

\"S-or naște sori
din pântecele mării,
asemeni unor nave ostenite,
doar pașii mei
demult sunt dați cărării
îngenunchiată-n ierburi înflorite.\"

felicitări!
cu sinceritate,
teodor dume,

domnule emil,
am parcurs cu atenție și multă răbdare acest text. trebuie să recunosc că mi-a plăcut, și o să placă și acelora care o să citească urmărind acțiunea din text, însă citit noaptea târziu sau între două pauze de țigare, obosește aparent frazele lungi și foarte lungi care subjugă răbdarea cititorului.
părerea mea; fragmentat și așezat într-o formă de redare a discursului folosind fraze scurte ar da valențe noi și o șansă de a fi apreciat așa cum se cuvine.

stimă,
teodor dume,

ancuța,
commul tău e unul reușit privind mesajul poemului meu dintr-un anumit unghi
mă bucur de vizită și apreciere. te mai aștept
cu sinceritate,
teodor dume,

doruleț,
nu știu ce mă îndemna să cred că vei citi acest poem și că vei interveni pe text.
iată c-am avut drepteate și mă bucur c-ai făcut-o.
citatul din poemul meu știu că te reprezintă și este crezul tău. mă bucur că ți-am atins sufletul...
te mai aștept pentru că tu nu știi decât să spui ceea ce simți...

cu drag,
teo

îmi place simplitatea discursului
și modul în care întâmpină cititorul
prin redarea și accesibilitatea totală la mesaj

\"lumea va fi
la picioarele tale
îți va intra în tălpi și
printre degete
întocmai ca nisipul\"


un poem care respiră sănătos...

lectura mi-a împlinit trecerea
cu sinceritate,
teodor dume,

un poem bine construit cu un discurs fluid.
da, este un fel de autoironie dulce- amăruie cu miez de frumos și timp.
simplitatea discursului (enunțărilor) din prima strofă completează valoarea din a doua care vine ca o confirmare tacită a momentelor. acea provizie de sentimente,adunate în scopul unei clipe așteptate și bine determinate,(în timp)
avea un scop definit...

\" erai goală și soarele-ți colora sânii în galben
iar păru-ți devenea transparent
erai așa frumoasă. tare frumoasă\"

finalul este deosebit și este stâlpul întrgului poem, reușit dealtfel în întreaga lui desfășurare

cu sinceritate,
teodor dume,

doruleț,
vizita ta e plăcută mereu și mă bucur mult că mă citești și găsești, în ceea ce scriu, un loc micuț de refugiu pentru sufletul tău sensibil.
sigur că ai dreptate., în text nu neapărat se vorbește despre tristețe la modul expres ci deduci că starea poate fi, tristețe, melancolie, plictiseală, ori o liniște acută-supărătoare...
mă bucur că vezi în spatele cuvintelor. ești un cititor sincer și mă bucur mult
cu drag,
teo

nicolae,
da, e o interpretare corectă. mă bucur că găsești unghiul potrivit din care să privești starea
mă bucur de trecere și semn. te mai aștept
cu prietenie,
teodor dume,

un text reușit și un discurs remarcabil confirmat în prima strofă, precum și imagini-comparații reușite care îmbracă frumos.

\"catedrala ce huruia pe șine
scoțând fum din locomotivă
ca dintr-o clopotniță
încinsă de rugăciuni\"
ori
\"și călătorii încă povestesc despre umbrele
care se zvîrcoleau printre macazuri\"

citit cu plăcere,
teodor dume,

un poem frumos cu un titlu sugestiv, bine ales. o deschidere armonioasă

\"îmi cern sticlos privirea-n sânul serii
în unicul culcuș cuprinzător
pe care ochiul doar o cere
odihna s-o desprind
de trupul gol\"

citit cu plăcere,
stimă și considerație,
teodor dume,

marius,
nu vreau să fiu înțeles greșit. am lăsat semn iar acum am revenit pentru că
poemul tău mi-a plăcut. dar cred că ești de acord cu mine că astfel de expresii (greoaie în exprimare)se pot evita în poezie. sigur că într-un studiu de specialitate nu putem invoca motivul pronunțării...
dacă intervenția mea a fost interpretată altfel, îmi cer scuze și promit că nu mai
las semn. eu m-am bucurat de textul tău în esență

cu prietenie,
teodor dume,

ți-am citit câteva texte și pot confirma plăcerea de-a mai fi zăbovit în pagina ta. printre altele \"două burlane\" ,plăcut și redat într-o imagine cât se poate de reală.
cel de față mă face să las ca semn;

\"Lumea e strâmtă
Douăzeci de scânduri deasupra și împrejur apă
Gânduri în perete\"

o să mai trec.
cu sinceritate,
teodor dume,

doamna ela,
nu comentez scăpările tehnice de redactare
pentru că singurul vinovat ar fi timpul (graba)
ci mă lecuiesc cu strofele 2-3 care-mi plac în mod deosebit.

\"haina cu mâneci curate își acoperă mama
o aduce în mijlocul apei
îi spui tot numai ei poți să îi spui\"

discursul poetic, cu care ne-ați obișnuit,
vine ferm conturând o idee...

un text plăcut iar finalul confirmă împlinirea

\"pânza de viață acoperă încet toate locurile\"

stimă și considerație,
teodor dume,

un poem sentiment frumos
și deosebit cu o deschidere reușită
încă din prima strofă (brodată cu imagini rafinate).
starea lăuntrică e bine punctată și vine ca o motivație
(în a doua strofă) care finalizează

plăcut cu întregul
stimă și considerație,
teodor dume,

marius,
am citit cu plăcere poemul tău. ai imagini deosebite care aduc valoare în desfășurarea stărilor și ele sunt punctate într-un mod reușit. discursul îmi place.
intrarea pe poarta poemului e deosebită

\"uite îți fac patul în capul pieptului\"

parcurgi frumos traseul prin tine și închei remarcabil

\"trupul meu e o imensă plajă
urmele tale s-au adâncit\"

dar...dar...dar...nu mă pot împăca cu cele două cuvinte \"sternocleidomastoidian\"
și \"cvadricepsul\". primul pare a se referi la o pereche de mușchi care se fixează pe stern (conf.dex) și se putea înlocui foarte ușor printr-un cuvânt de uzanță sau o imagine- metaforă care să încâte cititorul.
aceste două expresii nu aduc greutate textului tău, ci doboară din frumusețea și simplitatea rostirii de până aici. dând cu ochii de aceste \"rupelimbă\" am vrut să sar peste text dar văzând numele autorului am revenit.
sigur e doar o părere, dar cititorul care nu are legătură nici măcar tangențial cu aceste \"denumiri\" refuză trecerea mai departe....și e păcat pentru că ideea este bună, precum și restul textului în desfășurarealui.
scuză-mă, dar eu nu mă pot familiariza cu asemenea expresii în poezie.
cu sinceritate,
teodor dume,

coca,
iată că \"sângele imită perfect un zâmbet\", așa cum ai sugerat în comentariul tău, și îți spun; bine ai venit!
iată fac referire la \"bine ai venit!\" în pagina mea dar și\" bine ai venit!\" pe acest site. am dat fuga în pagina ta, dar prin surprinderea mea nu am găsit nici un element și nicio referire de identificare a persoanei tale. eram curios ce scrii și să aflu câte ceva despre preocupările tale strict literare...

dar să trecem la comentariul făcut pe text.
mulțumesc de lectură, semn și apreciere. mă bucur c-am mai câștigat un cititor.
spuneai că ești îngrijorată de multă tristețe sugerată într-un fel sau altul...
coca dragă, eu nu sugerez tristețea pentru că în fiecare din noi există tristețe și poate unii o exteriorizăm mai mult sau mai puțin. ea (tristețea)e o stare prin care trecem cu toți. aceste stări se trăiesc și prin ceea ce scriu încerc să redau acea starea prin care am trecut, trăind-o...
sigur că vom avea timp să dialogăm pe text, în situația în care vei posta și tu câteceva ...

te mai aștept,
cu sinceritate,
teodor dume,

ps: citește și alte texte de pe site și te vei convinge că aici sunt oameni minunați care scriu, trăiesc și dăruiesc...

domnule ștefan,
semnul lăsat bucură și încântă. mulțumesc pentru apreciere și popasul la mine în pagină. bucuria este cu atât mai mare cu cât ați mers pe text indicând direcția în care a mers textul și mă bucur c-am reușit să dăruiesc cititorului ceva bun.vă aștept cu plăcere și altădată
stimă și considerație,
teodor dume,

Andrei,
mulțumesc de trecere și semn. ești binevenit oricând.
comentariul tău scurt a punctat ceea ce ai crezut că merită remarcat. un commm cu efect. mulțumiri din nou.
cu prietenie,
teodor dume,

ancuța,
mulșumesc de semn. ai remarcat bine cele trei stări prin care poate fi definită și enuțată tristețea. uneori tristețea e în noi și poate nu o exteriorizăm
din multe alte morive. te mai aștept.
cu prietenie,
teodor dume,

cezara,
nu mă așteptam la un commm atât de generos din partea ta, știindu-te un bun cunoscător al genului de text concentrat, care uneori este mult de dificil comparativ cu alte genuri.
mulțumesc și te aștept de fiecare dată cu drag.
stimă și considerație,
teodor dume,

ioana,
mă bucură prezența ta cât și modul tău de a comenta un text. ai un stril apăarte inconfundabil. surprinzi esența prin puncte.
mulțumesc mult. te mai aștept.
cu prietenie,
teodor dume,

doruleț,
te-am apreciat și te apreciez pentru ceea ce faci.ești un adevărat talent și o confirm. spui în răspunsul lui eugen că eu nu te-am înțeles...
în textul de față, eu remarcam eleganța exprimării prin care ai surprins cele două ipostaze de mai. citește și recitește, te rog, comentariul meu și te vei convinge că remarca mea este corectă. nu vorbeam despre haiku și nici nu mă interesează această formă și nici cum se numește forma sau stilul a ceea ce citesc, atâta timp cât (ceea ce citesc) transmite ceva. nu te-am încurajat pentru că ești un \"pici talentat\", ci pentru că văd în tine un scriitor adevărat(ți-am mai spus-o) care spune mult în ciuda vârstei foarte tinere. și nu în ultimul rând tu nu ești piciul, ci prietenul meu.
detaliul făcut pe text, ca răspuns lui eugen, este corect
și evident că nu trebuie să explici mereu ceea ce scrii...cititorul se poate regăsi sau nu în textul tău. stările pe care le transmiți nu concordă totdeauna cu ale celui care te citește.
scuză-mă pentru revenire, dar nu am vrut să par altfel decât sunt. mie mi s-a părut , referirea la mine, o îndoială...
cu drag,
același,
teo