Teodor Dume

nuța,
un titlu frumos și bine gândit
remarc întru împlinirea lecturii mele frumusețea rostirii
din strofa patru și șase

\"liniștea de pe obrazul bunicii
se înalță
în copacii cu lună plină
(...)
acum ochii mei
poartă întunericul
altui oraș \"

cu sinceritate,
teodor dume,

andrei,
da ești un observator atent. mulțumesc pentru observație.
uneori trec prea grăbit și evit amănunte care de fapt sunt
de neiertat
te mai aștept
mulțumesc pentru remarca titlului.

cu sinceritate,
teodor dume,

domnule mahmoud,
fiecare întâlnire, chiar virtuală cum e, cu poezia dumneavoastră îmi aduce prilej de bucurie pentru că sunteți OMUL care știe să rostuiască frumosul prin cuvinte simple, elegante în exprimare și ținută
textul de față nu poate fi decât confirmarea spuselor mele din care reproduc câteva frânturi deosebite

\"să curgi dintre fălcile sale ca un strigăt
și ai curs până te-ai vărsat în apele mării
valurile erau brațele ce te legănau
și te alăptau cu sarea lor albă
iar trecătorii îți aruncau câte o bucată
de pâine
până ai crescut și ai devenit un munte de sare
și pâine pe care se odihnesc toți rătăciții acum\"

un final de zece
sigur remarca doamnei anca anghel novac (țin să-i mulțumesc pentru gest)
este memorabilă \"imaginandu-mi ca te-ai nascut in Limba Noastra.
îți mulțumesc.\"

cu sinceritate,
teodor dume,

dane,
ești printre puținii de pe acest site care aduci câte-o cărămidă de cuvinte
și construiești frumos alături de cel care a început fundația.
comentariul tău este constructiv. tu nu arunci vorbe ironice pentru a-ți susține \"valoarea\" pe acest site cum fac alții aruncând trei cuvinte-concluzie fără argumentarea cuvenită.
la mine în pagină oprirea ta a dat roade. uite că după ce am citit cu mare atenție commul tău și mi-am recitit poemul am ajuns la concluzia că ari mare dreptate. după cum vezi am scos surplusul acele repetiții supărătoare.
acum pare mult mai concentrat, mai întreg și mai ușor de reținut, ca mesaj și desfășurare.mi-aș dori ca acest site să aibe mulți oameni ca tine.
mulțumiri și te mai aștept.

stimă și considerație,
teodor dume,


dana mușat,
popasul tău în pagina mea mi-a prilejuit mare bucurie.
acel \"de acord\" precum și cele trei rânduri lăsate în subsolul textului meu
mă pune pe gânduri. înseamnă mai multă muncă pentru mine ca atunci când vei trece din nou să te pot bucura cu ceea ce vei găsi...
mii de mulțumiri,

stimă și considerație,
teodor dume,

andrei dragomir,
mulțumesc de atenție.
comentariul tău e unul subtil
numai că nu prea văd legătura
același,
teodor dume,

Andrei Trocea,
ești binevenit în pagina mea
mulțumesc de semn și interpretare. te mai aștept
cu prietenie,
teodor dume,

dane,
micropoemele tale în trei versuri sunt
atent rostuite. chiar dacă respectă forma genului haiku,(17 silabe, rânduite 5-7-5) mă bucur că nu eziți a recunoaște poezia de fapt construită elegant pe trei versuri. după cum știm poezia înseamnă; simplitate, eleganță, imagine-metaforă, comparație...
tu, asta ai făcut aici. printr-o concentrare atentă ai rostuit trei micropoeme adevărate.

\"noapte cu lună –
lumină somnoroasă
adunată-n cerc\"

cu sinceritate,
teodor dume,

dane,
spre rușinea mea îmi fac autocritica pentru că am \"scăpat\" acest text postat încă din martie, și uite acum ,trecând prin pagina ta, mi-am permis să mai citesc câteceva semnat dan herciu.

poemul de față este unul reușit, stările sunt lăuntrice, desigur, dar remarc un fel de autoironie mascată atent.
cititorul din mine simte o apropiere de acest text pentru că stările le-ai redat într-o formă accesibilă oricărui trecător pașnic...
intrarea în poem este directă, lucru care mă încântă.

\"câteodată mă gândesc
că ar fi bine să pleci...\"

și iată efectul...

\"poate atunci
mi se întâmplă o moarte
și scăpăm de mine pentru o vreme\"

tenta ironică din final aduce un plus
și ce fain!

\"am nevoie de un suflet nou
ăsta a eșuat
și chiar dacă se mai poate cârpi
cu niște iluzii
arată ca dracu\'\"

dane, poemului tău i-ar sta bine între două coperți de carte.

felicitări!
cu sinceritate,
teodor dume,






legătura dintre stări este una sensibilă

nuța,
pășești elegant prin sentimente
apoi te întorci și îmbraci frumos cu imagini deosebite. totul este calm și așezat, nu pot să nu remarc;
\"în clopotul lăsat de veghe
înverzea iarba
mai înaltă decât o singurătate
(...)
să trecem apoi umerii
clipelor
prin urechile altui timp

dar eu mă topeam
ca o monedă
în palma cerșetorului\"

ori, acest final deosebit

\"acum locuiesc în cerul al nouălea
pe stânga

bate o singură dată\"

felicitări, nuța!

cu sinceritate,
teodor dume,

|

cristina,
cu acest gând te felicit pentru ieșirea de la \"atelier\"
e o respirație ușoară aici printre agonici
numai că citindu-ți textele nu am văzut urme de trecători care să lase vreun semn; bun-.rău cum o fi...
uite, sparg eu gheața și mă încumet să-ți spun că ai reușit să conturezi un poem bun

\"Casele tale
miros a heroglifă
din ele,
probabil că se murea
la nașterea zeilor\"

îmi place că stăpânești ,destul de bine ,discursul

mai trec,
cu sinceritate,
teodor dume,

da, laura, trecerea ta pe aici mi-a prilejuit bucurie
precum și semnul lăsat ca o binecuvântare pentru cei care
încă mai cred în copilărie.
te mai aștept

cu toată sinceritatea,
teodor dume,

un poem care respiră atent prin petala dragostei dar cu deschidere largă de sensuri

\"să aducem pămînt din pădure
să creștem dragostea înaltă
mai înaltă decît teiul ce a atins al șaselea etaj cu florile\"

găsesc foarte reușite comparațiile din final

\"apa e de o culoare mai închisă decît cerul
iar cerul e mai întunecat decît teritoriile împînzite cu romaniță
adică cele albe
o dragoste vreau așa cum este cerul în vară
sau oarecum altfel\"

un poem împlinit

cu sinceritate,
teodor dume,

domnule emil,
mulțumesc de trecere și semn. sunteți o prezenâă binevenită
în pagina mea. vă mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

plăcut. un text subtil și multă concentrare

\"am închis în saci tot restul:
(...)
să ridice cineva gunoiul\"

cu sinceritate,
teodor dume,

domnule emil,
un text bun în care freamătă satul cu toate cele, bune-rele...
da, o trecere prin vatra satului. o aducere aminte de copilărie
apoi mutulică, fain personaj...
acțiunile sunt bine gândite și redate într-un plan de desășurare atent, îngrijit
poate întăriți puțin titlul
pare prea lapidar la așa text deosebit
știu eu, poate găsiți altceva...

o să mai trec

cu sinceritate,
teodor dume,

laura,
un text cuminte care datorită simplității rostirii lui
pășesc desculț pe liniștea cuvântului

te citesc cu plăcere, laura

cu sinceritate,
teodor dume,

dana,
poemul tău dislocă inimi
am citit și recitit după care am dat fuga la oglindă
și mi-am repetat

\"obosind într-o vară
am plecat pe un munte doar de mine știut
nu m-am mai întors niciodată de acolo
(...)
e semn că trebuie să întinzi mese mari sărbătorești
vor veni atunci în stoluri negre păsări ciudate
vor mânca din sufletul și din trupul tău
vor bea din sângele tău și din lacrimile tale\"

dar tu parcă faci prea repede socoteala...

\"cu adevărat vă zic vouă păsărilor
singurătatea mea nu poate fi ocolită
mușcați din ea și străluciți mai departe
odată cu zorii
prevestitorii\"

dar tu dana, parcă prea repede faci socoteala...

un poem deosebit care nu numai că place ci și pune pe gânduri
omul din mine.
nivelul nu-mi permite o stea, dar o ai pe cea de suflet.

cu bucuria lecturii împlinite,
teodor dume,

doruleț, prietene
așa este. răspunsul tău e unul de zece, matur și bine așezat
mulțumesc de revenire și de modul cum vezi personala mea ca pe un poem.
da, doruleț, e un poem de suflet îmbrăcat cu simțiri, trăiri, împliniri, bucurii, durerii...cuvintele izvorăsc, ele nu sunt prelucrate așa cum mai citești, uneori, pe acest site poeme recomandate dar citindu-le nu simți nimic, n-au nicio calitate pentru cititorul din mine, dar ele dă bine în fața unora pentru că sunt... fardate. e ca și cum ai îmbrăca o bucată de fier în piele...
dar asta se numește poezia viitorului, o popezie robot, rece pentru oameni robot.

mulțumesc doruleț,

cu drag,
teo

pop marius,
popasul tău în pagina mea e o mare surpriză. și mă bucură acest lucru.
și eu te citesc mereu dar mai mult în tăcere. nu prea fac valuri...
te aștept cu inima deschisă

mulțumiri și multă stimă,
teodor dume,

tincuța,
mă bucur că ți-am amintit de copilărie.
omul fără trecut nu poate avea nici viitor
mulțumesc de părerile tale sincere

cu prietenie,
teodor dume,

doruleț, prietene,
numai când te văd în pagina mea simt apropierea de cuvânt
vesrsurile de față sunt cuvinte și pentru mine fiecare luat în parte are aceeași valoare ca și întregul. de ce? pentru că sunt rupte din mine. sunt părți din copilăria mea. și întregul reprezintă EU
spune-mi doruleț, o mamă, cu mai mulți copiii, pe care îl iubește mai mult?
după cum ai observat am postast textul la personale fără pretenția de poezie.
iar aici poate sunt singurul care simte...

mulțumesc și te mai aștept

cu drag,
teo

ecaterina,
îți mulțumesc pentru că, deși nu ai lăsat semn, ai fost aproape de textele mele.
mă încântă mult aprecierea ta care vine din lăuntrul sufletului cu scopul de a ajuta și nu ca o răbufnire ironică.
desigur că la anii mei, ceva peste 50, mi-e greu să mă adaptez stilurilor elaborate de voi, - noua generație. și trebuie să recunosc sincer că multe dintre textele catalogate a fi poezie,pe acest site, nu merită o privire. e un fel de nici poezie nici proză.
dar ăsta-i alt subiect...
textul de față l-am postat la personale pentru că tratează suferința copilăriei mele. poate de aici pornește fiorul, firul simplității care curge lin fără vreo prelucrare finită.
o să încerc să mențin firul simplității.
și mai zic...îmi place concentrarea stărilor în câteva rânduri chiar dacă par frânturi-rupturi, voit las loc de interpretare.
poate ai observat printre ultimele postări poeme scurte îmbrăcând starea doar în câteva imagini...
o, ce mult vorbesc...

nu te aglomerez cu lucruri inutile.
mă bucură mult prezența ta.

cu sinceritate,
teo

domnule adrian,
în primul rând, felicitări anticipate
pentru viitorul volum. e un gest intelectual și de onoare care nu mulți pot să-l facă. argumentele dumneavoastră sunt tocmai aceste minunate sonete. chiar dacă acum se rumegă (dar și asta pe apucate) versul alb și cele kilometrice care nu prea se nuanțează de proză, sonetele dumneavoastră vor trăi mult pentru că sunt rădăcini (și nu surogate) din care iese frumusețea și înțelepciunea cuvântului românesc

sonetul de față este confirmarea spuselor mele

\"Întind cortină între pomi, pe sfoară.
Se joacă Gogol, cu actori de-o șchioapă.
Pe iarbă strânși ciorchini, ca să încapă,
Stau puști privind spre scenă într-o doară.\"

onorat c-am putut citi un poem adevărat

stimă și considerație,
teodor dume,