Teodor Dume
Verificat@teodor-dume
„Cel ce ocolește suferința moare încet pentru că nimeni și nimic nu poate înlocui atingerea (teodor dume)”
Teodor Dume,jurnalist, scriitor și poet român (n. 04 aprilie 1956, Luncasprie, Bihor): A urmat cursurile școlii generale din satul natal și Școala profesională "Înfrățirea" din Oradea. Este absolvent al Liceului "Înfrățirea" din Oradea, al Școlii Populare de Artă din Oradea (secția Regie-teatru, specialitatea Actorie) și al Academiei de Studii Social-Politice,…
mulțumesc de oprire și analiză.
mă bucur c-ai rezonat
liviu-ioan,
da, ai rezonat și tu.mă bucur.
dintre cele trei volume în pregătire, unul face obiectul temelor filozofice.
îți mulțumesc pentru grijă
stimă pentru toți
același,
teodor dume,
Pe textul:
„Liniștea de la capătul venei" de Teodor Dume
ai dreptate.mulțumesc pentru oprire și semn.
alice,
e universal totul, de ce n-ar fi și liniștea...
poate aburii...de ceai fac bine unora
referitor la garou, el doar întrerupe temporar
pe când ventilul e ca și o supapă care închide și deschide...
mai vedem.
legat de politețe( ca să fim în ton cu mesajul textului), e tocmai partea aceea(uitată de unii) despre care vorbeam , adică porțiunea dintre tată - mamă și eu receptorul din copilărie.
oricum îți mulțumesc pentru timpul alocat trecerii prin ambianța (noastră)\"ultrapoliticoasă și ultrareverențioasă\"
stimă și considerație,
teodor dume,
Pe textul:
„Liniștea de la capătul venei" de Teodor Dume
e plăcută și onorabilă
mulțumesc pentru oprire și semn. ești bine venit ca un oaspete drag
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„Liniștea de la capătul venei" de Teodor Dume
și totuși există coincidență. în cazul nostru este probată
iar pe aceeași lungime de undă...
cu mine nu mă voi întâlni niciodată...
multă, multă prietenie,
teodor dume,
Pe textul:
„Liniștea de la capătul venei" de Teodor Dume
cadouri surpriză printr-o scanare perfectă a trecerii prin viață.
-biserică - icoane
-cimitire - morți
-monumente - eroi
-azile - bătrâni
-copii - bomboane
citit cu plăcere
cititor 31
stimă și considerație,
teodor dume,
Pe textul:
„Vis de Crăciun" de Jianu Liviu-Florian
trecerea ta mereu o bucurie. îmi place modul în care ai văzut dincolo de cuvânt, dincolo de imagine, pentru că, nu-i așa, moartea nu are imagine, ea vine din umbră și mușcă tăcut. ea nu-și anunță venirea.
da, sunt întrebări fără răspuns și uite că nici întrebarea fiului meu, de aici din poem, nu are răspuns.
mulțumesc mult. te mai aștept
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„Diferența dintre mine și un punct" de Teodor Dume
felicitări și la mai multe cărți.
e o bucurie să-ți vezi iubirile și durerile încorporate între coperțile unei cărți.
debutul tău mi-aduce aminte de apariția primei mele cărți (în 1984)întitulată, Adevărul din cuvinte și prefațată de marele critic dr, gheorghe grigurcu.
eram mândru, tincunța. nu-mi puteam evidenția bucuria decât tăcând și scriind.
cu bucurie,
același,
teodor dume,
Pe textul:
„Vitrina în care dorm mirii" de Cornel Galben
Recomandatscanarea e completă \"în interiorul și în afara ta\"
structura poemului tău e rezistentă
/așă că eu nu mă voi lamenta
și voi fi mai directă:
„pe stradă se aud mașinile cum plesnesc apa
am senzația ciudată că același zgomot
îl fac eu când trec prin tine”
aici e poezia/
bucur c-am intrat în pagina ta
teodor dume,
Pe textul:
„În interiorul și în afara ta" de Carmen Sorescu
ai ridicat un fir de nisip,l-ai privit și în tăcere
ai răspuns, parțial, la întrebarea din poemul următor. e doar un pas înspre deschiderea completă a tainei care există între diferența dintre noi și acel punct, care poate însemna moartea și totodată nașterea(viața)
ai elaborat atent un comm care mă face să reproduc mesajului acelor versuri strecurate în sufletul tău
\"o femeie intindea o camasa
pe gard
ceva mai incolo doua ciori
strangeau intre aripi departarea\"
iată, maria încă un adaos la numerele lipsă...
mulțumesc pentru răbdarea de care ai dat dovadă
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„Moartea, un fluture alb" de Teodor Dume
da, interpretarea ta e o fantă de lumină privită atent din unghiul tău.
un punct o generație. poemul are deschideri largi deși punctul acela e locul de întâlnire a generațiilor prin moarte și o altă naștere...
aici este vorba de acea diferență (de timp)și întreg organic, inseparabil (viața-moartea), cum bine reiese din prima strofă.
desigur nu pot fi prea explicit pentru a nu bruia și acapara atenția altora
Poemul nu e prea ermetizat încât să nu dea posibilitatea formării întregului cifru.
mulțumesc mult de semn. îmi pare bine că-ai reușit să găsești câteva numere dintr-un întreg...încă un pic și intrai tot mai adânc...
aș fi vrut vederi cât mai pătrunzătoare în aflarea răspunsului la întrebare.
stimă și considerație,
teodor dume,
Pe textul:
„Diferența dintre mine și un punct" de Teodor Dume
din nou vii hotărât în fața cititorului
aducând o scriitură de efect. nu punctez nicio stare pentru că întregul poartă amprenta gândirii mature, dar vin cu o sugestie.
nu vreau să te supăr și nici să las loc de alte comentarii.
finalul, așa cum bine confirmi și tu, nu aduce nou și nici nu întărește structura poemului. el (poemul) rezistă pentru că ai adăugat ingredientele necesare.
dacă îmi permiți eu aș vedea finalul așa...
\"parcul în care te zăream în toată splendoarea ta
a orbit peste ziuă
umbrele mă trag de picioare spre noapte
acum e liniște peste tot...\"
marius, acel vers de final spune totul. în acel vers ai adunat toată sudoarea și cuprinde acea resemnare despre care vorbeai.
sigur, nu trebuie să fii unanim cu mine.
cu scuzele de rigoare ,pentru intervenție
te felicit și te voi felicita mereu
pentru că ne hrănești seara
stimă și multă prietenie,
teodor dume,
Pe textul:
„Obituary" de Marius Surleac
mulțumesc de semn și estracție
desigur, viața( cât și moartea )e un joc...
stimă,
teodor dume,
Pe textul:
„Diferența dintre mine și un punct" de Teodor Dume
plăcut textul tău
asocierea (text-videoclip) e perfectă
\"vreau să mă cobori cu lanțul de la încheietura piciorului –
mâinile întinse pe-aceeași axă de cer\"
de remarcat întregul
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„Comptine d\'un autre automne" de Marius Surleac
iau cu mine câteva picături din definiție
\"scutul înseamnă să regăsești onoarea
acelor fără apărare
e arma apărătorului jumătate ou,
jumătate uter, jumătate braț
o armă a celor fără de armă...
înapoia lui doar flori poate ascunde
și mâini desfăcute a salut,\"
salutări și la buna citire,
același,
teodor dume,
Pe textul:
„Scutul" de Burlacu Ioan
pașii tăi au aromă de sărbătoare. mulțumesc de trecere și semn.
commul tău e mult prea generos....
același, teo
liviu-ioan,
ai înțeles meșteșugul simplu al cuvântului. am vrut doar să stârnesc privirile voastre ca să puteți pătrunde cât mai adânc dând sens întrebării mele, care de fapt e a noastră a tuturora. și uite că nu s-a găsit nici un răspuns plauzibil.
totuși aștept...
mulțumesc, vouă pentru răgaz și aplecare asupra indiciului dat...
mereu același,
teodor dume,
Pe textul:
„Diferența dintre mine și un punct" de Teodor Dume
cozonac-copil-iarnă
\"Cozonac crescând-
Talpa copilului în
Aroma iernii.\"
cu aceleași arome de cozonac
stimă,
teodor dume,
Pe textul:
„Aroma iernii-Haiku" de Ioana Geier
orice aducere aminte doare.
numai că durerea din poemul tău e una mută și doare mocnind...
plăcut poemul cu întregul.
îmi place cum scrii. ți-am citit multe dintre cele postate.
era să uit.
îmi place mult deschiderea poemului
\"mi-am deschis verdele către alții cu sunet de amurg\"
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„Adu-ți aminte că vei muri!" de Ioana Camelia Sîrbu
ai \"șterpelit\" un zâmbet, nu-i bai, păstrează-l și poartă-l mereu. sunt fericit să te știu vesel și mereu copil. e, poate, ce-l mai frumos dar dintr-o viață de om.
mulțumesc de semn. te așteptam, cum bine știi. sunt trist atunci când nu lași semn, deși știu că mă urmărești pas cu pas. te simt. dar parcă îți văd chipul atunci când văd semnul tău.
să ai liniște și zâmbet,
același
teodor dume,
Pe textul:
„de ale moșului...(secvențe senryu)" de Teodor Dume
plăcerea lecturii e a mea,
cu sinceritate,
teodor dume,
Pe textul:
„Lanțuri*" de Djamal Mahmoud
iarnă cu miros de sărbători și puțină copilărie...
poate e momentul anului(singurul moment) când ne aducem aminte de copilărie, adică de noi. doar atunci suntem noi
\"copiii găsesc prin zîmbetul meu jucării,
mi le izbesc de față să par colorat \"
prietene, încerc să-mi caut jucăria pierdută în urmă cu mulți ani
poate gândul tău, sincer și curat, mă va ajuta să mă regăsesc...
să ai pace de zile senine, prietene
același,
teodor dume,
Pe textul:
„Ispitele iernii" de Liviu-Ioan Muresan
