Teodor Dume

cezara,
nu știu ce-aș mai putea spune
ori adăuga unui întreg, rotund...

dar spun atât:

fain, de tot!

\"sub noi stă o altă întâmplare\"

cu sinceritate,
teodor dume,

maria-gabriela,
eleganța discursului tău vine ca o împlinire dumnezeiească
și nu pot decât să remarc concentrare, limpezime și mesaj.

e un text care nu se interpretează, ci se trăiește.

\"Poala ta va fi o lespede prea rece pentru fruntea mea
Și prea grea pentru inima-ți înfrântă

Chiar dacă va fi un înger
Din cea mai prețioasă marmură.\"

am rezonat, maria-gabriela,
fapt pentru care își mulțumesc

cu plăcerea lecturii,
teodor dume,

doru dorian, prietene,

ești atât de aproape de gândul meu încât nu pot rosti acel mulțumesc ce se cuvinte întru împlinirea sufletească datorită sărăciei ascunse în cuvânt.
nu am cuvinte și nici nu știu cum să-ți mulțumesc pentru trecerile tale
care vin ca un sprijin moral.

și totuși primește în dar gândul de bine pe care ți-l expediez

mulțam mult, prietene,
teodor dume,

mulțumesc pentru trecere , semn și interpretare.

stimă și considerație,
teodor dume,

mulșumesc, doruleț
îmi place concluzia ta

un poem final cu un ochi întors spre acel tărâm și dincolo de el.


da, e o clipă trăită poate ănafara trupului.
oare chiar se poate trăi și înafara trupului?

te mai aștept
cu prietenie,
teo

narcis, prietene!
las în fugă un semn de bine.
și mă bucur de întâlnirea noastră virtuală...

\"din toată truda
se alesese doar cu alge
și o groaznică durere de cap

cu pași de piciorong înfipți în nisip
trasa distanța spre coliba dărăpănată
dindărătul stâncii\"

să ne citim sănătoși!

cu prietenie,
teo dume

domnule t. constantin georgescu,

mulțumesc mult pentru aplecare asupra textului meu și pe analiza atent făcută.
commul este generos, ceea ce mă obligă la o mai mare atenție.

stimă și considerație,
teodor dume,

mulțumesc prietene pentru alăturarea cuvântului tău. e un sprijin pentru mine.
mă bucur să te am aproape.
mi-ai fost de mare ajutor

același mereu,
teodor dume,

doru dorian david,
mulțumesc pentru vizită și corectură.
mai am scăpări. am corectat și sună bine

o grămăjoară de nori proptește cerul

mulțumesc prietene,

același,
teodor dume,

marius,
chiar îmi era dor de trecerea ta. și spun asta din simplul motiv privit prin prisma literară. fiecare oprire a ta a fost pentru mine un sprijin, un punct în jurul căruia oscilam.
nu m-aș fi gândit să răsplătești acest moment (real) desfășurat într-o clipă de viață. de fapt, așa cum spuneam, m-am oprit pentru o clipă pentru a putea privi înspre voi de acolo de sus. și-n acea porțiune de liniște mi-am adunat amintirile...

la faza cu *unii cred c-am murit* o să mai revin. am fost prea explicit. așa sunt eu de-o simplitate stranie, cum de fapt îi stă bine omului om.

îți mulțumesc și sper să-ți răsplătesc încrederea prin texte de bună calitate.

cu multă sinceritate,
teodor dume,

maria,
este un poem cu dedicație,{desigur un gest de suflet} dar văd aici multă trăire și profunzime. tocmai de aceea, după ce o să respir din imaginile întrgului, am să iau cu mine finalul pentru, că e culoarea care nuanțează gusturile mele

\"era mai bine să-ți trăiești viața dinspre moarte spre copilărie
într-o nebunie de culori\"

cu multă sinceritate și prețuire,
același,
teodor dume,

diana lorena,
sunt încântat să te văd pățind prin împărăția cuvântului meu care, de fapt,vi-l dărui cu drag vouă acelora care știți privi înlăuntrul lui.

îți mulțumesc pentru aprecieri dar și pentru modul în care ai privit sensul spuselor mele.
și ai dreptate.
e he...punctele de la sfârșit sunt gânduri nerostite, diana.
ele înseamnă mult.
poate că dacă dădeam drumul cuvintelor aș fi obosit trecătorii și uite m-am limitat la o spunere oarbă...

cu multe mulțumiri,
teodor dume,

domnule petrache,
mulțumiri de suflet pentru trecere și semn.
și încă un mulțumesc pentru cuvintele bogate

cu multă prietenie,
teodor dume,

doruleț,
mulțumesc pentru revenire și pentru faptul că nu te-a supărat explicația mea.
știu că te deranjează acel cuvânt-.
și mai știu că te bucuri atunci când găsești în textele mele umbre de bucurie.

ești prietenul meu și mă bucur că zace în tine acel fior al maturității depline

ioana,
mă bucură revenirea ta cu acele confirmări. poezia se naște din trăiri și invers...

mulțumesc, prieteni!

cu multă sinceritate,
teodor dume,

doruleț,
corect să citești
dintre microcosmos și macrocosmos...

scuze

da, ioana,
rostuirea poemului e făcută prin cele două sensuri pe care le invoc eu mereu în scrierile mele.
păianjenul cât și pânza de păianjen, chiar și aici, reprezintă cele două sensuri, facerea și moartea.
m-am străduit să dau un răspuns plauzibil lui doruleț care nu prea vedea bine acel păianjen. numai că el, păianjenul, e esența cuvântului plecare ori mai bine zis preambulul...

e greu să explici o stare atunci când nu vibrează pentru orcine.
dar doruleț este atent și-mi place lucrul ăsta.

mulțumesc pentru unghiul din care ai privit întregul stărilor de aici

cu sinceritate,
teodor dume,

doruleț,
îți mulțumesc pentru trecere și semn.
ai multă dreptate în tot ceea ce spui. dar nu uita că până la o anumită vârstă noi toți pomenim și scriem despre lucruri mărunte, dar vine o vreme când vârsta începe să supere, să pună întrebări la care omul din noi n-a găsit răspuns pentru că nu l-a preocupat.

după cum bine se știe niciun autor nu-ți explică textele pentru că nu e bine să miști cititorul din locul și unghiul din care privește.
și totuși pentru tine am să fac o excepție. îți voi explica legătura cu păianjenul, pentru că, așa după cum se vede din titlu, poemul se numește prevestire. unele animale ori insecte înnoadă semne și simboluri. deci apariția lor înseamnă ceva.

iată că în rândurile care urmează încerc să-ți răspund la întrebarea cu păianjenul

în textul meu am descris o stare reală trăită care de ceva vreme mă frământă rău. ai și observat că toate mesajele mele din textele postate duc într-acolo...

și de aceea toți până la vârsta de 50 de ani nu pot să înțeleagă îndeajuns această frământare...

fii atent, doruleț. pomeneam despre semne și simboluri

pânza de păianjen este un simbol și din punct de vedere al hermeneuticii, trimite la expansiunea impulsurilor inconștiente.
este centrul de intersectare al planului real cu cel fantastic. de fapt este un semn de trimitere. provine {firul de păianjen} din abisul intim. firele concentrice sunt legate de cifra șapte, de simbolul facerii.
deci semnifică legătura analogică dintre microcosmos și microcosmos.
se știe că omul trăiește într-un univers și la rândul lui el însuși este un microcosmos.( cred că n-ai citit poemul microunivers, omul , postat de mine pe acest site)
Mircea Eliade spune în studiul imagini și simboluri că orice fir este o evocare a labirintului, ansamblu metafizico-ritual care presupune ideea de dificultate, de MOARTE.

nu știu cât de mult am reușit să derulez din ideea semnelor și simbolurilor referitoare la păianjen, dar cred că da...

cam despre acest semn e vorba doruleț.
pentru a desfășura starea am folosit cuvântul păianjen, debarasându-mă de surplusul cuvintelor care ar fi explicat totul.

mulțumesc pentru răbdare și înțelegere,
cu prietenie,
teodor dume,

corect, a se citi
ca un plasture pe slăbiciuni

scuze pentru greșelile de tastare

carmen- manuela,

îmi place acea paralelă între /două jumătăți care se îmbină perfect/
într-o zi banală de iarnă/

și acest pasaj deosebit (cu imagini sublime) care confirmă spusele mele

\"tu grăbit să ajungi la serviciu
cu un plasture pe slăbiciuni
eu grăbită să plătesc întreținerea
cu pardesiul petecit în stări confuze\"

cu sinceritate,
teodor dume,

ioana,
un final superb pe care-l iau cu mine în gând

\"în privirea de taină
afară
verdele crește un melc
auzi?
bate în mine un clopot de fluturi...\"

felicitări!

cu sinceritate,
teodor dume,