Țenche Mircea

Am reușit să rămân înghețat, Stejarii cântă fără dirijor. Nu am idei pentru păcat Alaltăieri, puteam să zbor. O sanie ți-am dăruit Plină de viață și cenușă Când vulturi stau la semfor Compun

Incompatibili, Ca doua picaturi de apa Stau si asteapta Doi copii fragili. Si noaptea e patura lor Si dimineata-i mult prea frig Cand spicele de iarba mor Si degetele iar se ating. E

Emoțiile au lumea lor, Porumbeii nu știu să dăruiască, Eram acolo când ai găsit neliniștea. Fiecare om are doza lui de dezamăgire, Direct proporțională cu visele nerostite. În pași de dans

Ceasul de pe perete a adormit, Anii tăi nu vreau să-i număr, Poate că ploaia te-a trezit, Cu viruși necunoscuți... Din inima ta culeg amintiri, Să pot să te uit fericit, Când pozele au doar

De fiecare dată când mor Las pe o sârmă vise de cauciuc. Părerile de rău se adună într-un lighean Iar apa plină de speranțe izvorăște Din adâncul sufletului meu. De fiecare dată când mor Arunc

In ceasul negru am simtit Lumina unui asfintit, Caldura unui sloi de gheata Cand te priveam direct in fata. E vina mea ca astazi scriu, Ca orizontul mi-e pustiu E vina ta ca te cunosc Si

Dimineața e un ceas Ce îl vreau demult oprit O secundă a rămas, Dintr-un somn preafericit... Ne ascundem între cuțite Și visăm numai clătite Ne prefacem în oțet Cînd am dat de

Număr stropi de ploaie Pe capota mașinii Ce a ruginit În afara normelor UE, Parcă toți norii, Au același chip Posomorât și ud. Știu că inima Are nevoie de umor, Uneori viața E o

Când porțile nu se deschid, Simt că ceva e aproape, Spune-mi tu dacă crezi În rai sau iad. Minciunile n-au adăpost, Mă tem de zile cu soare, Nisipul Poate fi casa ta. Dacă în suflet bate

Cand visele erau marunte Inca vedeam tample carunte. Acum vad doar pamant uscat Dar chipul tau nu l-am uitat. Erai un cer intreg Si universul Fara sa stiu, mi-ai dat Tot versul Fara sa

Sub pături albe de zăpadă Eu ascund sânge înghețat Când stelele nu vor să cadă Prefer să cred că ai uitat O mare de nisip albastru Aș înota până la tine Dar am rămas doar un sihastru Cu

Unghiile tale nu sunt drepte, Zidurile pot să cadă, Dragostea nu vrea nume... Emoții, avans, Oare unde ești? Cerul vrea să se prăbușească, Nu te cunosc, Dar te aștept, Nu mă asculți,

Peivește florile cum cad, Prinde vrăbiile de pe gard, Acultă frunzele cum ard, Și înlătură Orice urmă de fard. Mănâncă ouăle de aur, Mergi înainte ca un taur, Culege frunzele de laur, Și

Uneori dragostea are forma unui pantof Care te lovește din senin. Te întrebi de unde a venit Și îți place că te doare. De ce ? Pentru că toți pomii au flori Și toți îndrăgostiții au

In seara asta vreau sa stiu Tot ce va fi cu mine De totu-i gri sau cenusiu, De totul va fi bine. Credeam in vise fara rost Uitam iar de suspine, Cand timpul spune ca ai fost Vei sti ca esti

As vrea sa fiu Ratacit in apusul de ieri, Sa privesc undele galbui Iar gandul meu sa fie al nimanui. Iarba ma asculta In fiecare secunda Vad praful tot mai clar Si stelele ruginesc iar si

Sub vălul nopții te zăresc Sub o perdea de tunete amare, Ai venit acum cu prea mult nefiresc Și vrei să mă alungi pe mare... Deasupra mea tac două muște Și se gândesc la ce-au greșit Când un

În frunzele rănite de iarnă, Caut un suflet ce nu acceptă frig, Am mâinile reci și o haină Și nu știu cum să te strig. Ești oare un om zăpadă, Cărbune uscat sub nisip? Nimeni nu vrea să te

Dacă tu nu vezi, Voi încerca să merg pe nori Cu ochelari de soare roz... Zâmbetele ude te-au căutat în pat Cu lumânări topite de așteptare. Cocoșul vesel a uitat de ce Dar cântă la apus, e bine

Au murit brazii de pe stânci, Trăiesc doar butoaiele de lemn. Lumea lor nu are soare, Doar păianjeni ce sunt eroi ai nimănui. Oamenii râd, oamenii uită, oamenii nu simt... Perdele de fum

Privesc și ochii tăi sunt un răspuns La tot ce-am vrut să am cândva. Sunt un mister de nepătruns Am fost prea trist că ești o stea. Un urs privește spre apus Fără să simtă glonțul mut. Când

Cineva mi-a spus odată Că gheața poate locui în cuvinte. Eu nu am crezut absolut nimic Și m-am întors cu fața către soare... Știam că umbrele nu vor să vorbească, Ele se mulțumesc doar cu