Poezie
Ultimul etaj
1 min lectură·
Mediu
Ceasul de pe perete a adormit,
Anii tăi nu vreau să-i număr,
Poate că ploaia te-a trezit,
Cu viruși necunoscuți...
Din inima ta culeg amintiri,
Să pot să te uit fericit,
Când pozele au doar priviri
Revino iar la început!
Cu dansuri absurde te caut,
În locuri stinghere pășești,
Și pietrele râd azi de mine,
Căci tu nu mai știi să...
Dăruiești.
O carte e lumina din suflet,
Coperțile merg la machiaj,
Donează penultimul zâmbet,
Doar unui om ce merge,
La ultimul etaj!
001.433
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Țenche Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Țenche Mircea. “Ultimul etaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tenche-mircea/poezie/14145127/ultimul-etajComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.