Țenche Mircea

Patru pereți, podele reci Și sunete ce vin spre seară Ai să adormi dar n-ai să pleci Căci n-ai găsit încă o scară. Plutești ușor în patul tău Cu gândurile sub saltea Și tot asculți icoane

În prima zi, Eva era goală, Niciun magazin nu era deschis, Adam era la vânătoare. Seara, cei doi s-au întâlnit Și au pus la cale Păcatul originar: "Cât de frumoasă ești Eva!" "Ce păros ești

Am fost aici de la-nceput Căutând ceva ce n-ai avut, Eu rătăceam sub părul tău Simțindu-mă un sfert de zmeu. Dar anotimpurile fug Iar noi rămânem în amurg, Sub soarele ce stă să moară Când

In raftul de atunci erau doar clipe secunde uscate de iarba prea aspra pe raftul de nori plutesc ploi ce viata o vor face din nou verde si apa ascunde puritatea n nisip si pietre o mangaie ca

Într-un foișor cu stele Vine lumea fără vârstă, Lumina zilelor mele Rătăcită e prin pustă... Și gerul dispare din gene Cu gheața fierbinte arzând, Statuile aveau doar izmene Iar eu nu eram

Un câine stă și meditează Doar dealurile ude îl privesc. Nimic nu vine și nu pleacă Eu aș putea acum să-l însoțesc... O baltă verde, primitoare Mă îndeamnă să-i dezleg propriul mister Ai ochii

Pe malul apei stau căzuți Doi stâlpi dintr-un castel, Tu vara să nu o asculți Cu versuri de bordel. Te pierzi pe lacul meu Cu pești ce nu au vină, Pășești acum covor de zeu Căci tu te crezi

Lemn, copaci, cărbune, petrol, Chimia organică nu dă greș, Fumul merge spre cer. Frigul vine de obicei din nord, Cu stereotipuri rusești Și ger de stepă. Îmi imaginez că ochii tăi Sunt

Vino, vino cu ecou Te aștept dar nu am gară, Împrumut un suflet nou Când te văd iar prima oară! Tot pietrișul stă sub mine Ca un munte de speranțe Și de trenul nu mai vine Voi cânta din vârf

Atunci când privirile tac Mesele nu mai știu care e rostul lor. Soarele caută motive În lipsă de adjective Iar eu îmi ascund părul Ce ar vrea să fie creț, Cu fiecare ocazie în care Găsește

Norii au azi altă culoare... Zâmbetul tău era tot, Secundele s-au refugiat în Antarctica, Tu îmi cereai o pară tare. Sensul era demult pierdut, Urechile nu aveau doctor, Privirea ta verde mă

În ziua ce vine Către cer eu voi zbura Și vă las pe toți cu bine Să trăiți din plin viața! Am venit pe-această lume Pământul să-l cercetez Nu mai am nimic a spune Dar de sus tot vă

Firele albe te-au cuprins Și tu zâmbești către oglindă Nu te-am uitat, nu ai învins Privești cu ochiul cel de sticlă... Vino aici, să desenăm Un pom ce te va ține-n viață, Sub umbra lui tu vei

Covorul meu uscat de griji A adormit în pod, nu-l caut Mi-e mult mai bine fără el. Podelele chiar strălucesc Și n-au nevoie de păreri. Pe chipul lor mă pot vedea Ca pe o umbră fără ochi, Nu

Am rupt un diamant în două Și am spus lumii un secret... În camera plină de iarbă Am aprins o lumânare Focul arde, fără lacrimi Am început să înțeleg pământul... Cailor le place să se

Mergeam fără să știu dacă luna Apare, Dispare, Mi-e totuna Căci zilele albe Doar eu le-am zărit.... Cu pene de struț te împodobesc Și vreau în nisip să te întâlnesc, Ca-n visele-n care Eu te

Când cerul nu mai știe să zâmbească Motivele sunt toate de carton Motanii gri nu vor să mai iubească Și se gândesc zâmbind la abandon. Pisicile au vise despre unghii, Despre hair style și despre

Printre frunzele uscate Simteam raze colorate, Simteam muste, simteam fluturi Sunt o apa si ma tulburi. Amintirile de piatra Vor sa stea cuminte in vatra Iara eu, un derbedeu, Vreau sa dorm

După ani Am pierdut nepăsarea Am găsit bucuria În fiecare clipă mă strâng în gând în fiecare iarbă caut un cuvânt de ieri am uitat de mare, ce păcat! în clipa ce apare am doar fierul

În versuri gri ai vrea să fii, Cu șoapte calde, priviri pe Marte, Inele rupte, haine puține, Parte din mine... Nu mai am vers, nici interes Uit iar de fes, Tu m-ai ales! Din lumea largă fără

N-a fost aici, n-a fost niciunde, De fapt nu știu nici ce a fost. O bancă udă, flori mărunte Și zilele prea lungi de post... Tu aveai pașii rătăciți, Petalele stăteau sub ei, Eu aveam ochii

Când lumea piere în abis Eu te topesc în nori de dor, Păstrez mereu un ochi deschis Și o șoaptă caldă de amor. În visele ce rătăcesc Prin mintea ta noapte de noapte, Aș vrea mereu să mă

Întrebări găsești la raft Aranjate după caz, Tot ce nu a fost un fapt, Era vis sau un necaz? Inimile care dor Caută lacrimi și mânie, Am plecat din lumea lor, Gândul meu ți-l las doar