Poezie
Inima nu aude
1 min lectură·
Mediu
Covorul meu uscat de griji
A adormit în pod, nu-l caut
Mi-e mult mai bine fără el.
Podelele chiar strălucesc
Și n-au nevoie de păreri.
Pe chipul lor mă pot vedea
Ca pe o umbră fără ochi,
Nu caut liniște, nici viață
Dar am găsit: poți să.........
Te minți cu gânduri bune
Și vei dormi somn liniștit,
Sau poți s-aduni toți câinii străzii,
Lacrimi amare și fierbinți!
De undeva, un colț răspunde
Că cercul n-are nici un rost
E câinele ce fuge după coadă,
E gândul rău, un cuțit, cuvinte reci
Vreau să-ți aduc
Pe tava ce te-așteaptă surdă
Iar tu te rog să le săruți
Căci inima nu vrea s-audă.
001.164
0