Vino, visele tale fug prin Eden,
Viața ta e dincolo de gard.
Realitatea zdrobește oase,
Mutilează suflete și distruge vieți.
Haide, atingerea caldă a telefonului
Te poate salva din orice,
Tu ești
Ma bucur cand tu vrei sa pleci
Si te intorci la mine
Acum ma duc din nou in beci
Sa uit ziua de maine.
Cand vad luminile plapande,
Pe loc simt un impuls
Tu ma visezi fara bermude
Si eu ma
Că zilele acum se scurg
Și mă gândesc doar la amurg
Cât timp luminile de sus
În brațe nu mi te-au adus...
Un loc unde să fie
Flori mai multe de o mie,
Eu deloc n-aș ezita
Fiindcă tu ești
Doar aer, nu te pot respinge
Un drum, așteaptă la asfalt.
Doar cocostârcul negru se împinge
Să prindă ultimul ziar cât este cald.
Am să te luminez acum
Dar nu contează,
Că nu mai ești pe
De ce aș mai putea minți
Când norii-s atât de gri
Aștept iar un telefon
Să pot trăi.
Praful se așterne ușor
Pe ochelarii tăi
Și mor,
Dacă acum nu te pot privi.
Dar pașii fug către
Dacă tu n-ai să mă vezi,
Cireșii albi vor înflori
Și fiecare petală ce zboară
Va veni către tine.
Uneori, aștept furtuna
Dar ploaia mereu mă surprinde,
Încerc să găsesc scuze în nori
Dar știu
Când stelele nu se trezesc
Ascund secrete în nisip,
Pun întrebări și reușesc
Să găsesc totul în nimic.
Lumea dispare zi de zi
Sfârșitul ne pândește parcă,
Nu îți șoptesc și totuși știi
Aduc
Tu unde te vezi peste 10 ani?
Răspunsurile au locuri strâmte,
Nu pot privi deloc înapoi,
Nu ai voie să ai aripi frânte
Sau să nu crezi în cifra 2...
Văd ochelari ce nu au rost,
Destine
Îți voi ursi acum,
Sub clar de lună,
Norocul strîns, timpul pierdut.
Când vocile din cer se-adună
Eu te ajut și tu mă uiți...
Tu îmi vei cere doar un nor
Și-o stea zurlie, poate neagră,
Mi-am
In toamna tulbure,
Asculta mi doar paharul
O sa vezi o gura,
O sa stergi un glas
Vei vedea atunci ca viata e un
Dar
Cu soarta prea amara.
Asculta un rau
Si prinde pietre in zori
Te vei
Hai cu mine in nori
Si vom darama din nou universul
E prea tacut si prea ascuns
Iar vocile portocalii
Nu au raspuns.
Am petrecut putin timp de calitate
Cu un cos de gunoi aruncat
Vând ochi căprui
Dar cui îi pasă?
Sirenele plutesc pe nori,
Ghețarii verzi te cheamă acasă
Dar tu înveți din nou să zbori!
Caut flori albastre
Fără rost, te plimbi pe propria ta scenă
Un
O ușă se deschide,
Halatul alb prezice viața
Iar tu vrei să trăiești!
Ți-au spus prea mulți că va fi bine
Prunele stau la locul lor
Și tu alergi către nisip...
Câinii nu mai recunosc glasul
Să fie lumină doar între stele
Iar praful să șteargă,
Întunericul ce aleargă
Să ne inunde sufletele.
Să piară tot chinul!
Să moară destinul!
Vreau un tablou perfect
Al unui om cu un
Parul,
Sta pe cerul meu
Si stiu doar florile de pe deal
As vrea sa sting fiecare val
Ce te fura
As fugi sa miros
Musetelul adunat sub talpile tale
Doua frunze pot fi trufandale
De ma
Oamenii au nevoie de povești,
Cu zmei, zâne și pitici,
Au nevoie de intrigă,
Acțiune și happy end...
A fost odată
O bancă goală
Ce aștepta să vină porumbeii.
Fără nici un plan
A venit el
Cu
Tatăl meu nu a fost niciodată bătrân,
Nu a spus că tinerii nu mai au respect
Și că lumea se prăbușește.
Tatăl meu nu l-a păcălit pe Dumnezeu,
Nu s-a agățat cu dinții de viață,
El a văzut
Lumina uită tot aici
Unde întrebările zac în tomberoane.
"În ochii tăi citesc..." era începutul
Cel mai des.
Nu ascultam atunci de nimeni,
Poate doar de glasul tău languros
Ce nu voia să se
La ora 4 mă privești,
Mă pregătesc să prind mulți pești,
Surâsul tău, oceanul planetar...
Când mințile nu mai gândesc ,
Orice aș cauta pe tine te găsesc,
E nefiresc?
O mână rece spune
Bine, prea mult gri
E prea puțin
Tu vrei doar apă
Dar bei vin
Nimic nu-i veșnic!
Secundele nu au un preț,
Mă pierd în părul tău prea creț,
Să știi că azi,
Lumea a mai pierdut o zi.
Părul negru și un pom
Unde zâmbetele dorm
Ieri te-am cunoscut în somn...
Anii negrii în lumină,
Calci pe roșu,
O să vină!
Te aștept...
Cine-i de vină!
Nu greșesc în întuneric
Și te văd fără
Salut!
Știai că cerul are doar un cuvânt?
Pe un ecran verde lumea stătea la locul ei,
Toate umbrelele erau închise,
Mașinile sufereau de bronșită acută,
Câinii făceau dragoste virtuală,
Noi nu
Atunci când visele devin realitate
Viața devine moarte,
Amintirile rămân un totem
Regretele doar un blestem.
Caută în tine abisul
Fugi de tot ce-i frivol,
Mătură în vise Parisul
Nu te mai du pe la
Doar o foaie stă aici,
Într-un spațiu dintre șine
Viața ta tu o prezinți
Dar nu mai vrei alt mâine.
Toate pietrele zâmbesc
E prea liniște și doare
Patul alb ți-l pregătesc
Dar să mergi doar