Țenche Mircea

Ma bucur cand tu vrei sa pleci Si te intorci la mine Acum ma duc din nou in beci Sa uit ziua de maine. Cand vad luminile plapande, Pe loc simt un impuls Tu ma visezi fara bermude Si eu ma

Că zilele acum se scurg Și mă gândesc doar la amurg Cât timp luminile de sus În brațe nu mi te-au adus... Un loc unde să fie Flori mai multe de o mie, Eu deloc n-aș ezita Fiindcă tu ești

Doar aer, nu te pot respinge Un drum, așteaptă la asfalt. Doar cocostârcul negru se împinge Să prindă ultimul ziar cât este cald. Am să te luminez acum Dar nu contează, Că nu mai ești pe

De ce aș mai putea minți Când norii-s atât de gri Aștept iar un telefon Să pot trăi. Praful se așterne ușor Pe ochelarii tăi Și mor, Dacă acum nu te pot privi. Dar pașii fug către

Dacă tu n-ai să mă vezi, Cireșii albi vor înflori Și fiecare petală ce zboară Va veni către tine. Uneori, aștept furtuna Dar ploaia mereu mă surprinde, Încerc să găsesc scuze în nori Dar știu

Când stelele nu se trezesc Ascund secrete în nisip, Pun întrebări și reușesc Să găsesc totul în nimic. Lumea dispare zi de zi Sfârșitul ne pândește parcă, Nu îți șoptesc și totuși știi Aduc

Tu unde te vezi peste 10 ani? Răspunsurile au locuri strâmte, Nu pot privi deloc înapoi, Nu ai voie să ai aripi frânte Sau să nu crezi în cifra 2... Văd ochelari ce nu au rost, Destine

Îți voi ursi acum, Sub clar de lună, Norocul strîns, timpul pierdut. Când vocile din cer se-adună Eu te ajut și tu mă uiți... Tu îmi vei cere doar un nor Și-o stea zurlie, poate neagră, Mi-am

In toamna tulbure, Asculta mi doar paharul O sa vezi o gura, O sa stergi un glas Vei vedea atunci ca viata e un Dar Cu soarta prea amara. Asculta un rau Si prinde pietre in zori Te vei

Hai cu mine in nori Si vom darama din nou universul E prea tacut si prea ascuns Iar vocile portocalii Nu au raspuns. Am petrecut putin timp de calitate Cu un cos de gunoi aruncat

Vând ochi căprui Dar cui îi pasă? Sirenele plutesc pe nori, Ghețarii verzi te cheamă acasă Dar tu înveți din nou să zbori! Caut flori albastre Fără rost, te plimbi pe propria ta scenă Un

Să fie lumină doar între stele Iar praful să șteargă, Întunericul ce aleargă Să ne inunde sufletele. Să piară tot chinul! Să moară destinul! Vreau un tablou perfect Al unui om cu un

Parul, Sta pe cerul meu Si stiu doar florile de pe deal As vrea sa sting fiecare val Ce te fura As fugi sa miros Musetelul adunat sub talpile tale Doua frunze pot fi trufandale De ma

Oamenii au nevoie de povești, Cu zmei, zâne și pitici, Au nevoie de intrigă, Acțiune și happy end... A fost odată O bancă goală Ce aștepta să vină porumbeii. Fără nici un plan A venit el Cu

Tatăl meu nu a fost niciodată bătrân, Nu a spus că tinerii nu mai au respect Și că lumea se prăbușește. Tatăl meu nu l-a păcălit pe Dumnezeu, Nu s-a agățat cu dinții de viață, El a văzut

Lumina uită tot aici Unde întrebările zac în tomberoane. "În ochii tăi citesc..." era începutul Cel mai des. Nu ascultam atunci de nimeni, Poate doar de glasul tău languros Ce nu voia să se

La ora 4 mă privești, Mă pregătesc să prind mulți pești, Surâsul tău, oceanul planetar... Când mințile nu mai gândesc , Orice aș cauta pe tine te găsesc, E nefiresc? O mână rece spune

Bine, prea mult gri E prea puțin Tu vrei doar apă Dar bei vin Nimic nu-i veșnic! Secundele nu au un preț, Mă pierd în părul tău prea creț, Să știi că azi, Lumea a mai pierdut o zi.

Părul negru și un pom Unde zâmbetele dorm Ieri te-am cunoscut în somn... Anii negrii în lumină, Calci pe roșu, O să vină! Te aștept... Cine-i de vină! Nu greșesc în întuneric Și te văd fără

Salut! Știai că cerul are doar un cuvânt? Pe un ecran verde lumea stătea la locul ei, Toate umbrelele erau închise, Mașinile sufereau de bronșită acută, Câinii făceau dragoste virtuală, Noi nu

Doar o foaie stă aici, Într-un spațiu dintre șine Viața ta tu o prezinți Dar nu mai vrei alt mâine. Toate pietrele zâmbesc E prea liniște și doare Patul alb ți-l pregătesc Dar să mergi doar