s-a adus pacientă semiconștientă
cu puternică hemoragie
internă.
necesită – urgent –
transfuzie sanguină.
se caută donator cu sângele
neîntinat de gândul
iubirii absolute.
anterior
nicolae dospește în burtă vreo zece copii bine hrăniți unii mai mari alții mai mici.
așezați chitiți încolăciți unul în jurul altuia cât să încapă fără colțuri între măruntaie
căci lui nicolae îi
Ain se trezește la răsăritul umbrei
între pereți gripați
îi hrănește cu aspirină tamponată
îi tapetează cu mulaje de primăveri toride
împarte cu ei apa distilată
le udă încheieturile
zice c-a
***
am putea să ne înjurăm ore în șir
să ne urâm așa cum doar noi putem s-o facem
să ne mușcăm de ceafă să agonizăm asemeni prăzii între colții felinelor
nu ne cunoaștem locuim în aceeași cameră
Mă gândeam să scriu un poem despre comediile franțuzești
dar mi-am amintit de piticii nepământeni.
Cred c-ar fi mai bine să le îndes ceva moale și umed
în cavități bucale zvântate de-alizee
să te împiedici în umbra privirilor furișe
să mă ascund zâmbetul în ochii duratelor muzicale
să ieși la plimbare pe ploaie
să falsez refrenul cd-player-ului din mașină
să- mi atingi
în dimineața asta mi-aș fi dorit un bărbat care să mă privească altfel, ca pe un copil.
mâinile lui să-mi atingă discret degetele, așa ca și când m-ar învăța să fac ceva. să ne așezăm unul lângă
//melancolia//
pete
adoarme timpul cu brațele încrucișate în culoare
pe degetul mic
îi curg bretelele norilor
//durerea//
egalități
necunoscute
acolade
din două inimi în ceașca de
Am absolvit cinci facultăți,
patru mastere și trei doctorate.
Predăm la două universități
într-un oraș prea mic
pentru-a ne cuprinde neștiința.
Mi-ai făcut ieri cunoștință
Cu ultimii
Mi-au înghețat tălpile
de-atâta așteptare
pe peronul gării de Est.
Trupul mi-e amorțit
de-atâta așteptare
în singuratatea patului conjugal.
Mă doare privrea
de-atâta așteptare
cu
străzile ca niște amante satisfăcute se întind lasciv între noi
imagini decupate jumătate din palmele tale
jumătate din resturile de corduri ce-au udat rădăcinile
se succed clișeic
cu fiecare
Când mă desprind de tine
încerc să disimulez
primordialul...
Mi se preface carnea
în bulgări tari de pământ
ce-asteaptă să-i sfarme
plugul Domnului.
Aeru-i suflet desprins
în fluturi
buze-n buze
ploi lăuze
ne zidesc pe
străzi obtuze
limbă-n limbă
se tot plimbă
pasul ce-n granit
se schimbă
carne-n carne
să ne toarne
pe gâtlej uscat
de goarne
pleoapă-n
într-un pahar cu lumină a răsărit un brad . dedesubt crește o lume. deasupra răsar dumbrăvi. câte una pentru fiecare suflet. copilul e paharul
prin oglindă trece călătorul. ne face cu ochiul .
/
Garduri din uluci înșirate adorm într-o rână. Călătorul își înnoadă inima între sforile lor. Două luni suspendate de o parte și de alta a lumii îi mișună prin torace. Închide ochii: lunile îi