Tarniceri Aurelia

Cînd timpul se scurge și nu-l pot opri, Așa cum nisipu-n clepsidră se-adună, Revin amintiri care-au fost într-o zi, Ca inimii mele rănite, să-i spună: Trec zile de vară și-apoi frunze

Atunci când ne vom întâlni, Te voi recunoaște... Voi închide ochii și voi simți Mireasma florilor Din grădina sufletului tău. O cunosc atât de bine... Sunt florile pe care eu ți le-am

N-ai avut aripi niciodată, ca să zbori? Și nici în vis măcar, n-ai încercat? Nu ai simțit că-ți vine uneori Să te înalți spre cer, eliberat? Îmi este-atît de greu să te-ntâlnesc Acolo unde

Religia-i o casa de carton Când dumnezeul tău e o himeră, Iar viața ta, castel din cărți de joc, Fragil balans în lumea efemeră. De spui că nu există Dumnezeu, Te amăgești, căci pentru

„N-a fost nimic din ce-a putut sa fie si tot ce-a fost să fie, s-a sfârșit. Și nici nu va mai fi vre-o armonie, Ca-n vremea când ajunsem la zenit. Nimic din ce a fost, azi nu mai este, iar

Ochi de-abanos deschide noaptea printre pleoape esențe de santal si mosc si pin se-nalță unduind... șoptind cabale... e intâmplare... e destin... m-ai înălțat s-ating cu-aripa-mi,

Azi am deschis ochii și am înțeles ceea ce Tu îmi spuneai de atâta vreme. Sunt specială! Sunt deosebită! Și nu am o problemă de orgoliu sau de autosuficiență ci pur și simplu am început să înțeleg

Doamne, o vorbă bună-aș vrea s-aud, Un glas șoptit, o blândă mângâiere! Mi-e sufletul zdrobit de brațul crud Ce fruntea mi-o apasă cu putere. Tu Doamne știi povara ce

Pe măsură ce înaintam pe cărările vieții, am învățat că ziua de ieri nu o mai poți întoarce înapoi și degeaba rămâi cu ochii pironiți pe ea a regret sau nostalgie. Nicicând nu o vei mai retrăi și

Firește că e înconjurată de mister, cum ar putea fi altfel, când a fost modelată din coapsa barbatului și a fost facută special pentru a-i fi ajutorul potrivit!!! Răspunsul se află în sufletul

Câte drumuri un om ar avea de făcut Ca să-i fie păcatul iertat? Câte mări, câte valuri ar fi de trecut Ca să aibă un suflet curat? Câte jertfe pe-altare s-ar arde-n zadar, Să

Mi-e dragostea pesemne, alăută cu strunele tăceri și vorba mută și-oricât aș vrea să spun cât de fierbinte în inimă te-adun nu am cuvinte să te rostesc iubire... doar ochi-mi te

Ne-am întâlnit... Două furtuni călătorind prin vise tânjind după al dragostei liman cuib al iubirii interzise pe țărmul nostru ne plimbam ne răscoleam nisipul și timpul se oprise-n

Într-o zi, m-am furișat tiptil în podul gândurilor mele. La lumina firavă a unor raze strecurate printre olane, priveam în jur la atâtea amintiri, prăfuite, uitate... Pe o scară, o

La-nceput, atunci cînd Eva a-ntins mîna și a luat Fructul interzis de Domnul, tu Adame, unde-ai stat? N-ai primit-o-atunci în grijă, ca să-ți fie de-ajutor, Ca să nu mai simți în pieptu-ți, cum te

A venit toamna și parcă răcoarea nopții m-a luat pe nepregătite încă mai simt în piele fierbințeala soarelui și-a sărutului tău... nu vreau să mă despart de ele... știi? soarele este în

Îți șoptesc numele printre frunzele copacilor te chem, sufletul meu te cheamă îmi revărs apele printre stânci căutând sub fiecare piatră să te găsesc, sufletul meu te cauta alerg printre

Apusuri sângerii își varsă lacrimile peste sufletul meu îl privesc și nu-mi dau seama... mă doare apusul sau neputința unui surâs schițat în colțul gurii stingher ce rece e

Dragostea adevărată, dragostea care rezistă timpului și intemperiilor, este cea care se hrănește cu ea însăși și există prin ea insăși. Ea nu are nevoie de a fi impărtășită, pentru a

Eu încă mai cred că binele există... încă mai cred în suflete curate... încă mai cred în adevăr... încă mai cred în iertare... încă mai cred în cuvânt și în oameni care sânt așa precum

Am avut harul să trec pe la Cruce. Nici o cale nu duce la biruință dacă nu trece pe la Cruce. „Daca un grăunete de grâu cazut pe pământ, nu moare, nu aduce roadă. Dar dacă moare,