Poezie

Absență fatală

1 min lectură·11 martie 2007

Mediu

Unii spun că iadul este un imens cazan de zmoală

Unde șade Belzebut mestecând de zor în oală.

Colo-n iad, in foc, sărmanii păcătoși se perpelesc,

Condamnați pe veșnicie, pentru traiul lor lumesc.

Din adâncuri se aude tânguit de suferință,

Totu-i foc, fum și pucioasă și-n furci stă câte-o ființă.

Însă iadul, din păcate, nu-i ascuns pe sub pământ,

Nu-i un loc în care arde sufletul în două frânt.

De mă uit în jur, văd iadul, chiar sub ochii mei, arzând,

Suflete muncite-n chinuri și pucioasă frământând.

Câtă ură, cât orgoliu, răzbunare, răutate,

Iadu-i pe pământ, îmi pare! De privești, îmi dai dreptate!

Iadu-i ce am strâns în suflet, poate tu... sau poate eu...

Iadu-i inima în care... nu există Dumnezeu!!!

001.094

Tarniceri Aurelia. “Absență fatală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tarniceri-aurelia/poezie/236129/absenta-fatala

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.