Poezii

m-ai citit o noapte-ntreagă culegând umbra din cuvinte, inima-ți voind s-aleagă leacul care să o dreagă, verbul care s-o alinte suntem în multe deopotrivă iubindu-ne în vers

TATarniceri Aurelia

0

0

Când m-am lăsat în cotul stâng, fereastră cu genele obloane peste timp, s-a smuls din pieptu-mi pasărea măiastră, călătorind spre vechiul anotimp în care tu erai… povestea noastră iar eu, mereu,

TATarniceri Aurelia

0

0

Iubita mea, vreau să te smulg din vremuri și timpului să i te fur napoi să te alcătuiesc din clipe - sfărmuri să mi te-alătur ca să fim iar noi când fruntea mi-o așez pe brațul serii cu gene

TATarniceri Aurelia

0

0

\"Cu pași de nisip am trecut prin cuptorul suspinelor, devenind... sticlă de Murano.\"

TATarniceri Aurelia

0

0

În gluga nopții, trasă peste stele, m-ascund de-un vis ce tragic se destramă, cetatea mea e arsă și pustie și nimeni nu mai cere la porți vamă pe zidul mut, cu aripi de cenușă, murmur

TATarniceri Aurelia

0

2

Tăcerea e răspunsul liniștii plecate să mă caute pe câmpiile Elizee, ecou al propriilor gânduri transformate în cai, herghelii frământând în copite apusul

TATarniceri Aurelia

0

0

E joi, zi de gunoi, mă trezesc zgomotele de tomberoane târșâite în stradă, mai târziu vor trece pe aici aurolacii să le răscolească în căutarea zilei de azi, îmi adun toate cioburile de

TATarniceri Aurelia

0

0

a venit... a venit toamna... plouă afară și-n suflet mi-e iar teamă de vântul ce îmi răscolește pustiul din mine, cenușa din jar mi-au roșit pe obraji codrii noștri sălbatici și pe

TATarniceri Aurelia

0

0

Eu încă te iubesc, iubito, rotund, profetic, interzis, și rătăcesc ca un proscris în spațiul meu, produs mimetic când mă prefac că mai exist mi te-ai insinuat iubito, ca o otravă în

TATarniceri Aurelia

0

0

Mai moare câte puțin pământul sub picioare plesnind în muguri crescuți pe dinăuntru rădăcini se înalță către cer căutându-și țărâna, doar spini rodul stingher al pribegiei îmi

TATarniceri Aurelia

0

0

Îți amintești de vremea cand eram doar noi în universul pustiit de clipe si ne iubeam printre aripe de ingeri uzi de-atâtea ploi timpul încremenise peste pleoape ce nu-ndrăzneau să mai

TATarniceri Aurelia

0

1

m-am plecat pe genunchi pentru-a culege cioburile viselor mele le adunam, unul câte unul căuș cât mai aproape de inimă nădăjduind ca bătăile ei să le readucă culoarea în obraji și

TATarniceri Aurelia

0

4

Am privit în oală... mintea-mi era goală nu găseam nici măcar o idee am căutat o cheie să descui cămara sufletului dar ușa era descuiată ce nevoie ciudată să intru și să

TATarniceri Aurelia

0

0

Þi-am schimbat numele crezând că de-ți voi spune întuneric nu-mi vei mai fi lumină dar razele tale, adânc în inimă-mi pătrund stalactite-ncremenite la cumpăna dintre vise

TATarniceri Aurelia

0

0

mi-e toamnă-n primăvara asta pe alei îmi curg frunzele rănite de verdele crud mugurii îmi pleznesc pe dinăuntru zadarnic izbind în coja crăpată mi-au plecat păsările, călătoarele iar

TATarniceri Aurelia

0

0

M-ai învățat să privesc zorii-n miez de noapte, văd razele soarelui de dincolo de nori, aud liniștea în mijlocul furtunii, deslușesc șoaptele tăcerii din cuvinte nerostite, pășesc pe cărări

TATarniceri Aurelia

0

2

Pășesc pe muchia timpului și-mi pare ciudat, asemeni unui semn de întrebare tăișul ca o lamă de cuțit tăind felii de ieri și azi, din infinit. La ce bun oare, când oricât ai tăia se pare că

TATarniceri Aurelia

0

0

Timpul, magmă revărsată peste marginile uitării, cuprinde-n brațele-i fierbinți, clipa o sărută cu buze de foc să-i dea viață, dar ea rămâne-ncremenită în lacrima de cleștar a amintirii.

TATarniceri Aurelia

0

0

Te privesc de dincolo de marginile începutului o lacrimă cade pe oglinda timpului care reflectă chipul tău mi-ai cerut ce-a fost mai greu să uit c-ai existat am plecat fără să privesc

TATarniceri Aurelia

0

0

Mi-e dragostea pesemne, alăută cu strunele tăceri și vorba mută și-oricât aș vrea să spun cât de fierbinte în inimă te-adun nu am cuvinte să te rostesc iubire... doar ochi-mi te

TATarniceri Aurelia

0

0

Știu, Dumnezeu e dragoste și cine-L are este cuprins în ea ca-n pântecul de mamă acolo nu e teamă nici judecată, disperare, nici lacrimi fiindca dragostea nu doare și totuși,

TATarniceri Aurelia

0

0

Apusuri sângerii își varsă lacrimile peste sufletul meu îl privesc și nu-mi dau seama... mă doare apusul sau neputința unui surâs schițat în colțul gurii stingher ce rece e

TATarniceri Aurelia

0

1

Într-o zi, m-am furișat tiptil în podul gândurilor mele. La lumina firavă a unor raze strecurate printre olane, priveam în jur la atâtea amintiri, prăfuite, uitate... Pe o scară, o

TATarniceri Aurelia

0

1

Pe alea amintirilor se scutură frunzele sufletului tău rămâi gol în fața mea fără cuvinte, privind în jos la rădăcinile uscate au rămas neudate de ploile mele ascunse în

TATarniceri Aurelia

0

2